Pe unde-am mers, Iisuse, alături amândoi
s-a prefăcut pietrişul ca pajiştile moi
şi toţi câţi vin în urmă pot merge-acum cântând,
picioarele rănite se vindecă trecând…
Unde-am căzut c-o cruce, e-un cântec sau izvor,
să vindece-o iubire, să stâmpere un dor
şi câţi ajung acolo ar sta uitaţi mereu,
căutând spre frumuseţe, plângând spre Dumnezeu.
Pe gratiile noastre de lacrimi şi de dor,
se împleteşte viţă cu rodul sfinţilor;
unde-au muncit genunchii bătătoriţi amar,
mulţimilor se-mparte acum ceresc grânar.
Pe dârele lăsate de-al sângelui şiroi
au răsărit luceferi şi oşti cu steaguri noi;
şi unde-a fost Golgota cu jertfa cea mai grea
se-nalţă azi altarul de flacără şi nea.
…O, cât vei fi cu mine, Iisuse, orişicând,
din temniţe-au să crească minunile cântând,
mormintele-au să-nvie nemuritori eroi;
Iisus, – să mergem veşnic alături amândoi.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014