Şi acum, după această oprire la locul unde Mântuitorul a profeţit sfârşitul veacurilor, vom merge mai departe cu însemnările călătoriei pe urmele Mântuitorului.
Sosind Ziua Azimilor – Joia cea Mare – în care trebuia să se jertfească Pastile, Mântuitorul a trimis pe Petru şi Ioan să pregătească Pastile la un om care le va ieşi înainte, ducând un ulcior de apă. Acel om – a zis Iisus – „vă va arăta vouă un foişor mare, aşternut; acolo să gătiţi Pastile. Şi mergând ei au aflat precum le zisese şi au gătit Pastile (Luca 22,7-20).
Clădirea în care s-a ţinut această prăznuire a Paştilor, care pentru noi este Cina cea de Taină, se păstrează până în ziua de azi. E în afară de zidurile de azi ale Ierusalimului, în partea de sud. Poate şi din această pricină a fost mai cruţată de urgia vremilor. Clădirea aceasta azi e o biserică (moscheie) musulmană şi numai cu învoirea arabilor musulmani poţi intra în ea. Dăm la pagina 141 fotografia acestei clădiri, aşa cum se află în zilele noastre. Inlăuntrul acestei clădiri, îndată cum intri, se află foişorul în care s-a ţinut Cina cea de Taină. E o încăpere mare şi înaltă, având câteva columne ce se prelungesc sus în nişte boltituri şi arcuri. E o îricăpere goală, rece şi neîmpodobită^aşa cum sunt cele mai multe moschei musulmane. Dăm mai jos şi fotografia acestui foişor. E de însemnat că tot în această clădire se spune că ar fi şi mormântul lui David. In imaginea cu foişorul se vede o uşă în fund cu nişte trepte în faţa ei. Pe această uşă intrând într-o altă încăpere, musulmanii arată un alt mormânt acoperit cu mătase verde despre care spun că e mormântul lui David. Se aude însă că adevăratul mormânt ar fi jos în temelia clădirii.
După ce apostolii făcuseră toate pregătirile pentru Cină, Mântuitorul Se puse la masă împreună cu apostolii şi luând cuvântul începu: „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea…” (Luca 22,15), şi luând pâinea o binecuvânta şi, frân-gând, dete ucenicilor, zicând: „Luati, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le dete ucenicilor zicând: „Beti dintru acesta toti, căci acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26,26-28).
Aceasta este Taina cea mare şi sfântă a Sf. Cuminecături. Aceasta este Taina tainelor prin care-l primim pe Domnul în casa sufletului nostru, ca să trăim u El şi El cu noi.
„Şi mâncând ei, Iisus zise: amin grăiesc vouă că unul dintre voi Mă va vinde” (Matei 26,21). O vie miscare se face între apostoli. Toţi se mişcă de pe locurile lor şi „se uită unul la altul, nepricepându-se de cine grăieşte” (loan 13,22). „Şi întristându-se foarte, începură a-I zice: nu cumva sunt eu, Doamne?” (Matei 26,22). Toţi se întristează, numai tu, Iudo, stai liniştit cu trădarea în sufletul tău! Dar staţi, iată şi Iuda se ridică, dar nu ca să-şi spună păcătul, ci ca să întrebe şi el cu făţărnicie: „Nu cumva sunt eu, Invăţătorule?” Şi i-a zis lui, Iisus: tu ai zis (Matei 26,25).
Să luăm aminte că acest Iuda care mănâncă cu făţărnicie şi nevrednicie la o masă cu Mântuitorul pe Care îl trădase, ne este o strigătoare predică să ne aprogiem cu pregătire sufletească la Cina cea mare şi sfânta a Sf. Cuminecături.
Încă multe altele s-au petrecut în seara Cinei celei de Taină.
În foişorul Cinei celei de Taina a rostit Mântuitorul testamentul tuturor creştinilor din toate vremile: „Poruncă nouă dau vouă ca să vă iubiţi unii pe alţii, precum Eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Intru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ai Mei dacă veţi avea dragoste între voi” (loan 13,34-35).
După evanghelia de la Ioan „satana a intrat în Iuda îndată cum a muşcat din pâinea ce i-a întins-o Mântuitorul, zicându-i: „Ce ai să faci, fă repede” (loan 13,26-27). Iuda a şi ieşit atunci noaptea de la masa Cinei celei de Taină şi, ducându-se, a făcut înţeles cu arhiereii şi cărturarii să-L, vândă pe Iisus.
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
