Mărturii

Pe urmele Mântuitorului – „Iată Omul!”

După ce ostaşii Îl bătură până la sânge pe Mântui­torul, Pilat luă pe Domnul şi, aşa cum era îmbrăcat în batjocură cu hlamidă roşie, pe cap cu coroana de spini şi în mână cu toiag de trestie, îl scoase afară, sus, într-un loc mai înalt şi îl arătă de acolo gloatei, zicând: „Iată Omul!”. „Deci a ieşit lisus afară, purtând cununa cea de spini şi haina cea mohorâtă. Şi Pilat le-a zis lor: «Iată Omul!»” (loan 19,5). Pilat a zis cuvintele „Iată Omul”, în înţelesul: iată ce om chinuit şi batjocorit este acesta, fie-vă milă de El, fie-vă destul cu atât.

Şi cu adevărat iudeilor le putea fi destul cu atât, căci Domnul era într-o stare grozavă. Dezbrăcat până la mijloc, pe corpul Lui se vedeau urmele bătăilor, vânătăi lungi şi grozave din care ieşea sânge. Faţa Lui era plină de sângele ce curgea din înţepăturile coroa­nei de spini ce i se înfipsese în cap. Toată înfăţişarea Domnului arăta durere mare şi sleirea puterilor. Dar cu toate bătăile şi chinurile suferite, înfăţişarea Dom­nului era şi acum plină de o nesfârşită linişte, bunătate, blândeţe şi milă. Faţă de ura iudeilor, Mântuitorul stătea ca o lumină. Lumina stătea în faţa întunericului şi întunericul nu putea suferi lumina. Iudeii nu se înduioşară de ranele şi chinurile Domnului. „Iar dacă L-au văzut pe El, arhiereii şi slugile au strigat, zicând: «Răstigneşte-L, răstigneşte-L pe El!»” (loan 19,6).

Văzând Pilat că nici bătaia şi umilirea Mântuito­rului n-au folosit, strigă supărat: ,,«Luaţi-L voi şi-L, răstigniţi, căci eu nu aflu în El nici o vină». Răspuns-au lui iudeii: «Noi lege avem, şi după legea noastră tre­buie să moară, căci pe Sine Fiul lui Dumnezeu S-a făcut». Iar dacă a auzit Pilat acest cuvânt şi mai mult s-a temut. Şi a intrat în divan iarăşi şi a zis lui lisus: «De unde eşti Tu?» Dar lisus răspuns nu i-a dat lui. Deci a zis Lui: «Mie nu-mi grăieşti? Au nu ştii că am putere să Te răstignesc şi putere am să Te slobozesc? » Răspuns-a lisus: «N-ai avea nici o putere asupra Mea de n-ar fi fost dat tie de Sus, pentru aceasta cel ce M-a dat ţie mai mare păcat are». Şi căuta Pilat să-L slobozească pe El, iar iudeii strigau zicând: «De vei slo­bozi pe Acesta, nu eşti prieten Cezarului; oricine se face pe sine împărat stă împotriva Cezarului” (loan 19,7-12).

Aceste din urmă cuvinte atinseseră partea cea sla­bă a lui Pilat. Arhiereii de data aceasta îl nimeriseră cu vorba: Pilat se temu că se va face vreun raport împo­triva lui, îşi văzu ameninţată domnia şi lăsa apărarea Domnului.

  Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului

Lasă un răspuns