Şi acum, iată, ne îndreptăm spre locul unde S-a născut Mântuitorul lumii. Din piaţa unde ne-am oprit cu automobilele nu e departe acest loc. E îndată aci. Dăm numai putin înainte şi iată suntem în faţa unui zid ca de cetate. In această „cetate a Betleemului”, cum i se zice, se află peştera sfântă unde S-a născut Mântuitorul, întocmai ca Biserica Sf. Mormânt din Ierusalim, aşa şi locul Naşterii e azi o cetate întreagă, plină de biserici, de capele, altare şi locuri sfinte de amintire creştină şi de închinare.
Dăm mai jos o fotografie în care se vede cetatea Betleemului. In fund, la stânga, unde se vede o mică deschizătură, acolo e intrarea în Biserica Naşterii.
Ne apropiem cu evlavie de această sfântă cetate. Când ajungem pe locul larg ce este în faţa ei la intrare, cei 150 de închinători români, în frunte cu Î.P.S. Sa, Mitropolitul Nicolae, începem să cântăm „Naşterea Ta, Hristoase…” E cel dintâi tropar al Naşterii ce răsună în limba românească în faţa locului sfânt unde S-a născut Mântuitorul. Un neam întreg parcă păşeşte şi cântă alături de noi.
Cântând „Naşterea Ta, Hristoase…”, mergem înainte în direcţia de unde se văd intrând oamenii în fotografia de pe pagina dinainte.
E o intrare joasa; trebuie aproape să te apleci când intri. Ni se spune că această intrare a fost anume făcută așa scundă, ca să poată fi aparat mai uşor sfântul locaş contra multelor năvăliri barbare ce au trecut pe acolo. La vreme de primejdie, intrarea cea mică se închidea repede cu un zid de pietre.
Aplecându-ne capetele cu evlavie intrăm în sfânta cetate. Mergem puţin printr-o tindă cam întunecoasă și apoi dintr-o dată, iată, se deschide în faţa noastră un loc de biserica, larg, luminos, având pe de lături o mulţime de stâlpi uriaşi de marmoră. Ni se spune că aceasta este biserica zidita de împărăteasa Elena, deasupra peşterii unde S-a născut Mântuitorul. Este cea mai veche biserică şi una dintre cele mai frumoase biserici ale lumii.
Se păstrează aceasta biserică aproape întocmai cum a fost zidită de împărăteasa Elena. În vreme ce Ierusalimul a fost de atâtea ori pustiit și dărâmat, numai Betleemul a fost ferit de pustiiri, împărăteasa Elena când a venit Ia Ierusalim să afle Crucea Domnului a aflat peştera din Betleem neatinsă şi nestricată. Pe acest loc a zidit măreaţa biserică. E adevărat că în curgerea vremilor după aceea şi oraşul Betleem a fost pustiit în două rânduri, dar ca prin minune, Biserica Naşterii a scăpat neatinsă. Cincizeci şi opt de stâlpi de marmoră sunt în aceasta biserică, aşezaţi în patru rânduri, iar pe pereţii ei şi acum se văd unele icoane sfinte lucrate în mozaic. Drept cupolă, biserica are dt’asupra un plafon de lemn de cedru în care sunt şase ferestre mari ce revarsă bogată lumină în biserică şi peste icoanele, candelele şi podoabele sfinte. Te covârşeşte frumuseţea acestei biserici. Se spune că împărăteasa Elena a clădit-o cu meşteri vestiţi, aduşi din Constantinopol. În faţă, la răsărit, biserica are trei altare mari: cel din mijloc, cel mai mare, şi cel din dreapta sunt ortodoxe (ale grecilor), iar cel din stânga e al armenilor.
Peştera sfântă în care S-a născut Mântuitorul nu e aici, ci sub această biserică şi anume dedesubtul altarului din mijloc. Cincisprezece trepte aşezate lângă altarul de la dreapta duc jos în acest sfânt loc. Pe aceste trepte coborâm în peştera sfântă unde S-a născut Mântuitorul.
Un fior sfânt cuprinde sufletele noastre. In curând vom fi în peştera Betleemului unde Fiul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de om pentru noi şi mântuirea noastră.
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
