Pe urmele Mântuitorului – Înainte, spre lerusalim…

Plecaţi din Constantinopol, suntem în a doua zi de călătorie pe Marea Mediterană. În după-amiaza aces­tei zile ni se face o plăcută surpriză. Î.P.S. Sa, Mitro­politul Nicolae, ajutat de Prea Sfinţitul Episcop Teculescu şi de arhimandritul Dr. A. Magier, slujeşte o sfeş­tanie afară, pe bordul vaporului. Cântă frumos corul alcătuit şi condus de sârguinciosul preot D. Secărea.

Ce măreaţă şi înălţătoare de suflet este slujba, cântarea şi rugăciunea în largul mării! Cântăm cu toţii şi ne rugăm cu toţii, căci doar nicăieri nu se simte omul mai aproape de Dumnezeu şi mai mult legat de pute­rea lui Dumnezeu ca afară, în largul mării. Cât vezi cu ochii, în toate părţile, numai apa şi valuri. Măreţia şi puterea lui Dumnezeu le simţi aici în toată strălucirea lor. Te simţi cu totul în mâna Domnului şi în paza Lui cea sfântă. Din adâncul inimii noastre intonăm cânta­rea „ Doamne al Puterilor, fii cu noi, căci afară de Tine pe altul ajutor întru necazuri nu avem”.

În decursul slujbei, departe pe ţărmul Asiei Mici, avem faţă în faţă tocmai Mira Lichiei, adică locul unde a trăit şi a păstorit sfântul şi marele arhiereu şi păstor, Nicolae.

În cealaltă zi – şi cea din urmă până la portul Iaffa – se orânduiesc preoţi mărturisitori pentru cei ce vreau să se mărturisească în vederea Sfintei împărtăşiri la Ierusalim. Se mărturisesc aproape toţi pelerinii. Molit­va de dezlegare ne-o citise ieri la sfeştanie Î.P.S. Sa, Mitropolitul Nicolae. În toate părţile vezi oameni citind din cărţile de rugăciuni şi din Biblie. Ne pregătim sufleteşte pentru intrarea în locurile sfinte. Foarte potrivită spre acest scop a fost în această zi şi conferinţa profesorilor de teologie din Sibiu, Dr. Grigore Cristescu şi Nicolae Colan, despre viaţa Mântuitorului, isto­risită în chip mişcător.

Am avut şi în această zi o vreme admirabilă. Mari­narii spuneau că nu ţin minte să fi avut cândva o astfel de vreme, de la Constanţa până la Iaffa, întruna tot bună şi liniştită. Domnul ne-a învrednicit cu un mare dar şi ajutor.

Mişcătoare a fost şi întâlnirea noastră în largul Mării Mediterane cu vaporul nostru românesc „Ro­mânia”, din Constanţa. Cele două vapoare se salută prin fluierăturile sirenelor, iar noi, prin fluturarea ba­tistelor, trimitem salutul nostru celor ce se întorc în scumpa noastră ţară. E acesta primul prilej când se trezeşte în noi fiorul dorului de ţară şi de cei pe care i-am lăsat acasă.

Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“