Mărturii

Pe urmele Mântuitorului – Izvorul lui Elisei

PE URMELE MANTUITORULUI-250x250Izvorul cel mai mare din Ierihon se cheamă „iz­vorul lui Elisei”. Acest nume e legat de o întâmplare ce se află istorisită în Biblie la cartea 4 Regi (sau 2 îm­păraţi) cap.2,19-22. Oamenii din Ierihon s-au plâns lui Nişei proorocul că apele lor sunt rele şi nu le pot folosi. Atunci Elisei a cerut un blid nou cu sare şi, mergând la izvorul apelor, a aruncat sare în el şi a zis: „Aşa vor­beşte Domnul: vindec apele acestea; nu va mai fi în ele nici moarte, nici stricăciune. Şi apele îndată s-au vin­decat”.

Citind aici la faţa locului această întâmplare, mă gândesc că şi viaţa oamenilor de azi e o apă stricată de mulţimea fărădelegilor, e o apă tulburata de fel de fel de necazuri şi greutăţi. Nimeni nu va putea tămădui şi limpezi această apă decât „sarea” de care vorbeşte Evanghelia: sarea Duhului Sfânt, sarea Evangheliei Mântuitorului.

Aici lângă Ierihon mai sunt încă de văzut două lucruri de mare însemnătate creştină.

Aici de la Ierihon spre nord iată pustia unde S-a retras Mântuitorul, după ce S-a botezat în Iordan şi a postit şi S-a rugat patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Matei, cap.4). Cu această pregătire Şi-a început Mântuitorul sfânta şi marea lucrare de mântuire a neamului omenesc. Privind acest loc mă gândesc cum însuşi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, S-a pregătit sufleteşte pentru lucrul mântuirii sufleteşti, însă noi, oamenii, tocmai această pregătire sufletească n-o căutăm. Şi apoi ne mirăm de ce ne biruie patimile.

In cele ce urmează scriem mai pe larg despre locul unde a fost ispitit Mântuitorul nostru.

  Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului

Lasă un răspuns