„Ţarina olarului” sau a „sângelui” care s-a cumpărat pe cei 30 de arginţi ai lui Iuda, se păstrează şi în ziua de azi tot acolo unde era pe vremea Mântuitorului. Pe limba arabilor ea se cheamă la Ierusalim „ha-keldama”, ţarina sângelui. E aşezată pe o coastă sud-vestică a Ierusalimului. Dăm mai jos fotografia acestei coaste unde se află ţarina olarului. Se vede din toate părţile Ierusalimului. Parcă anume strigă tuturor: iată locul unde s-a sfârşit Iuda trădătorul! Ca să cercetăm acest loc ne-am coborât din Ierusalim, jos în valea Hinom, şi apoi am suit coasta din partea sud-vestică a oraşului. Coasta aceasta stâncoasă este plină de peşteri şi de văgăuni săpate în stânca dealului. Sunt aceste peşteri şi găuri morminte vechi din vremea lui Solomon. În acest loc era încă din vechime cimitir.
Deasupra în vârful coastei se vede un pom cu ramurile apăsate (vezi imaginea). Tradiţia spune că acesta ar fi pomul de care s-a spânzurat Iuda, respectiv ar fi un urmaş al acelui pom, căci pomul care a văzut fiorosul sfârşit al lui Iuda, n-a putut dăinui peste atâtea veacuri. Tradiţia însă a păstrat amintirea acestui loc. In vinele pomului ce-l arată tradiţia poate că mai curge şi azi din sucul pomului care a văzut fiorosul sfârşit al lui Iuda. Tot aici se află şi ţarina olarului.
Locul unde Iuda şi-a dat duhul în mâinile diavolului este şi azi un loc urât şi fioros. Te înfioară stâncile pline cu guri negre de morminte, te înfioară gândul că aici jos, în valea Hinom, pe vremea Mântuitorului ardeau gunoaiele Ierusalimului, care închipuiau „gheena”, focul iadului.,, te înfioară gândul că pe aici a umblat Iuda vânzătorul… Abia apuci să te vezi scăpat din acest loc fioros.
Apăsat de mustrarea grozavei trădări, Iuda s-a tras unde era miros de moarte şi fum de „gheenă”… s-a tras spre împărăţia întunericului şi a iadului.
Dăm alături fotografia cu „ţarina olarului”, aşa cum se află în starea de azi. în mijlocul acestei ţarine se află cimitirul: o clădire, cu o singură încăpere mare. Temelia aceastei clădiri şi jumătate din pereţii ei o formează stânca, în această încăpere închisă erau săpate mormintele. Evreii folosesc acest loc de cimitire închise ca apărare contra şacalilor şi hienelor care dezgropau şi mâncau pe cei îngropaţi în locuri deschise.
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
