Şi acum să-L urmăm pe Domnul mai departe în drumul patimilor. De Ia Caiafa, Iisus e dus în zorii zilei la curtea lui Pilat, procuratorul roman. Iudeii n-aveau dreptul să pedepsească pe nimeni cu moartea, de aceea Il aduc pe Iisus înaintea lui Pilat, ca să câştige de la el aprobarea judecăţii ce I-o făcuseră ei lui Iisus.
De la Caiafa până la Pilat, Mântuitorul a fost dus legat şi batjocorit, ca un mare făcător de rele. Ajunşi în casa lui Pilat, arhiereii şi gloata trimiseseră înlăuntru Iisus cu ostaşii romani, dar ei nu intrară „în divan” (în casa de judecată) „pentru ca să nu se spurce, ci să mănânce Pastile” (loan 18,28). Aşa le sjmnea legea lor, în preajma Paştilor să nu intre în casa pagină, şi ei se ţineau de litera legii. O, nebunilor de iudei! Ţineţi să nu „vă spurcaţi de Paşti”, dar loviţi fără nici o milă şi bateţi şi batjocoriţi pe Fiul lui Dumnezeu. Vai de voi şi de legea voastră!
Dus în faţa lui Pilat, acesta privi cu luare-aminte pe Iisus Cel învinuit. Faţa Lui era liniştită, şi înfăţişarea Lui, plină de bunătate. Nimic n-arata in înfăţişarea Lui pe omul rău şi făcător de rele. „Ieşit-a, deci, Pilat afară la ei şi i-a întrebat: «Ce pâră aduceţi asupra omului acestuia?» Răspuns-au ei şi au zis: «De n-ar fi fost acesta făcător de rele, nu L-am fi dat pe El tie»” (loan 18,29-30). Dar acest răspuns nu era de-ajuns. Ei începură a-L învinui pe Domnul cu minciuni. „Pe acesta – strigară ei – L-am aflat răzvrătind neamul şi oprind a da dajdie Cezarului, zicând că El este împăratul Hristos” (Luca 23,2).
Auzind acuzările ce se ridicau împotriva Domnului, Pilat îl întrebă pe Iisus: „Tu eşti împăratul Iudeilor?” Iisus îi răspunde: „Tu zici!” (Matei 27,11). Auzind acest răspuns Caiafa şi gloata se bucurară şi începură a striga cu furie, cerând osândirea lui Iisus. „Şi arhiereii Il învinuiau cu multe cele, iar Pilat iarăşi L-a întrebat pe El: «Nimic nu răspunzi, n-auzi câte mărturisesc asupra Ta?» Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât se mira Pilat” (Marcu 15,3-5). Pilat nu ştia ce să mai facă. Privind la faţa şi înfăţişarea cea blândă şi liniştită a Domnului, vedea bine că omul acesta nu e vinovat, iar de altă parte, privind gloata care striga cu furie, vedea bine ca acolo este o pornire de ură pătimaşă. Pilat luă atunci pe Domnul şi intră cu El în divan, crezând că poate primi în acest chip lămuriri mai amănunţite. „Eşti Tu cu adevărat împăratul iudeilor?” – îl întrebă Pilat pe Iisus. Mântuitorul ţinu să-l lămurească pe Pilat că El n-a venit în lume să fie un împărat pământesc, de aceea îi răspunse: „împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta slugile Mele s-ar fi nevoit să nu fiu dat iudeilor, dar împărăţia Mea nu este de aici”. „Atunci un împărat tot eşti?” – I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Iisus. „Eu sunt împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume ca să mărturisesc despre Adevăr. Oricine este din Adevăr ascultă glasul Meu” (loan 18,32-37)^.
Pe Pilat îl mişcă răspunsul Domnului. O lumină se aprinsese în noaptea sufletului sau. Îndemnat de această licărire, el întrebă: „Ce este adevărul?” (loan 18,38). Pilat întreba după adevăr, şi Adevărul stătea în faţa lui. Adevărul este Iisus Mântuitorul, căci El a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (loan 14,6). Dar , iumina ce se aprinsese în Pilat n-a tinut decât o clipă. Pilat n-a mai aşteptat răspunsul Domnului la întrebarea „ce este adevărul?” Gloata vuia afară în chip îngrozitor şi striga să se tină judecata cât mai repede. Pilat ieşi afară. Gloata deodată se linişti. Toţi aşteptau cu răsuflarea oprită sentinţa ce o va spune Pilat. Dar Pilat le zise: „Eu nu aflu nici o vină într-însul” (loan 18,38). Cuvintele acestea răsunară ca o palmă şi ca o pălmuire pentru arhierei şi acuzele ce le aduseră ei împotriva Domnului. Văzând că Iisus ar putea să scape, ei se înfuriară şi mai tare. Îşi pierdură orice judecată şi stăpânire de sine. Să fi putut L-ar fi sfâşiat într-o clipă pe Domnul. Gloata începu iar a striga minciuna „Omul acesta întărâtă norodul, învăţând peste toată ludeea, începând din Galileea până aici” (Luca 23,5).
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
