Multime mare de gloată venită la praznicul Paştilor Ii asculta cuvântul. Spre răsărit, faţa în faţă cu templul iudeilor (biserica-sinagogă), unde învăţa Mântuitorul, este dealul Măslinilor şi grădina Ghetsimani. În Marţea cea Mare, Mântuitorul, împreună cu apostolii Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, S-a retras odată pe Muntele Măslinilor de unde a profeţit dărâmarea Ierusalimului şi sfârşitul veacurilor. „Amin, zic vouă, că nu va rămânea aici nici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată” (Marcu 13,1-2).
Un călugăr din Ierusalim ne-a dus şi ne-a arătat locul acela. E mai sus de grădina Ghetsimani, pe coasta dealului Măslinilor. Pe acest loc e azi o ruină de clădire. Ni se spune că în repetate rânduri s-au făcut încercări de a se clădi ceva pe acest loc, dar nici un fel de clădire nu se toate ridica; se dărâmă tot ce clădeşte mâna omeneasca. Profeţia – şi blestemul – Mântuitorului despre dărâmarea Ierusalimului stăruie în acest loc de unde a fost rostită ca o predică şi o arătare dumnezeiască.
Tot din acest loc a profeţit Mântuitorul şi sfârşitul veacurilor.
Deschid Noul Testament şi citesc aici la faţa locului cele petrecute. „Şi stând El, (Iisus) jos pe Muntele
Măslinilor, ucenicii Lui I-au zis: spune-ne nouă care va fi semnul venirii Tale şi sfârşitul veacului acestuia?”
Iisus a răspuns şi a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva, căci vor veni mulţi în numele Meu şi vor zice: «Eu sunt Hristosul!» – şi pe multi vor înşela. Veti auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi sa nu vă spăimântati, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Şi din pricina înmulţirii fărădelegii dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei cap. 24).
„Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula fiii asupra părinţilor şi îi vor omorî pe ei…, că va fi în zilele acelea un necaz aşa de mare cum n-a rnai fost de la începutul lumii până azi şi cum nu va fi vreodată” (Marcu 13,12-19). „Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, şi pe pământ va fi strâmtorare între neamuri… oamenii îşi vor da ‘sufletul de groază în aşteptarea celor ce vor să vie în lume, căci puterile cerurilor se vor clătina” (Luca 21,25-26)… „Şi îndată după suferinţa acestor zile soarele se va întuneca, luna nu-şi va da lumina sa şi stelele vor cădea din cer… atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu slavă mare” (Matei 24,29-30)…
Un fior de groază şi de spaimă te cuprinde citind aici la faţa locului această profeţie a Mântuitorului. Când citeşti profeţia Mântuitorului de mai sus despre veşti de războaie, de frământări între oameni, de strâmtorări, tulburări, de necazuri mari ce n-au fost de la începutul lumii, de răcirea dragostei şi înmulţirea fărădelegii – îţi vine să te întrebi: oare nu sunt puse vremile noastre în această profeţie?
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
