Ierusalimul – precum arată harta de la pagina alăturată – are trei cartiere: cartierul creştin, cartierul musulman (arab) şi cartierul evreu. Ierusalimul e înconjurat şi azi cu zid de cetate, rămas din vechile ziduri ale cetăţii Ierusalimului (pe hartă acest zid se vede tras cu o linie neagră groasă). Cetatea are şi azi şapte porţi. In stânga se vede poarta laffa, sus e poarta Damascului şi a lui Irod, la dreapta e poarta martirului Ştefan, mai jos e poarta de aur, pe această poartă a intrat Mântuitorul în Duminica Floriilor. Azi această poartă e închisă cu zid. In partea de jos mai sunt încă două porti: poarta Sionului şi poarta dublă. Zidurile vechiului Ierusalim erau înspre sud mai în jos de cum sunt azi, iar în partea nordica erau ceva mai băgate în oraş. Prin asta se explică faptul că Golgota se află azi
Pe harta Ierusalimului de alături se văd scrise cu cifre şi cu litere locurile mai însemnate. In afară de zidurile Ierusalimului se vede la nord peştera lui Ieremia, la răsărit, grădina Ghetsimani şi Mormântul Născătoarei, iar la sud, lacul Siloamului, mormântul lui Isaia, fântâna lui Iov, locul unde a fost Cina cea de Taină, mormântul lui David, casa lui Caiafa. Inlăuntru, în oraş, la numerele 1-5 sunt biserici şi mănăstiri armene. La nr.6 e cetatea lui David. La numerele 9 şi 10 e Biserica Sfântului Mormânt, locul unde a fost Golgota şi Mormântul Mântuitorului. De la nr.26 până la 38 e drumul Crucii, drumul pe care a suit Mântuitorul spre Golgota cu crucea pe umeri. La 25 e reşedinţa Patriarhului. La 41 e lacul Vitezda. La 39-40e locul undea fost Sionul şi templul lui Solornon. La 38 e zidul plângerii evreilor.
De câte ori vom vorbi în cele următoare despre vreunul din aceste locuri, cititorii se pot uita pe hartă să vadă în care parte a Ierusalimului e locul respectiv.
Inlăuntrul zidurilor Ierusalimului, cu toate ca evangheliile spun că Golgota a fost afară din cetate. S-a constatat că pe vremea Mântuitorului zidurile cetăţii dinspre nord erau mai băgate în oraş şi astfel Golgota cădea pe atunci afară din cetate. Pe locul unde se vede scris: „Via Dolorosa”, „Drumul Crucii”, e o stradă ce suie în sus spre Goigota. Acesta e drumul Crucii, drumul durerilor, drumul mântuirii noastre sufleteşti pe care lisus a suit spre Goigota, ducând pe umeri crucea cea grea a răstignirii.
Dinspre sud şi răsărit, Ierusalimul e înconjurat de două văi adânci: valea Hinon şi valea Chedron sau valea lui losaf at. Apă însă nu este în ele decît pe timpul ploilor, înconjurat fiind de toate părţile cu ziduri, Ierusalimul e şi în privinţa aceasta unic în felul lui. El e un oraş ce nu se mai poate făli, ca alte oraşe. Toată viaţa şi întinderea lui e strânsă între zidurile cetăţii, înlăuntrul cetăţii fiecare palmă de loc e cucerită şi folosită.
Pe hartă sunt notate locurile mai însemnate. Vom vorbi pe larg despre ele la vremea lor.
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
