Pe urmele Mântuitorului – O hartă a Palestinei, a locurilor sfinte

In mersul spre Ierusalim mă voi opri puţin aici să spun ceva despre Palestina, despre ţara locurilor sfin­te. Pentru o mai bună orientare a cititorilor în legătură cu însemnările călătoriei, dăm pe pagina următoare o hartă a locurilor sfinte. In această hartă se vede Pales­tina, Ţara Sfântă, aşa cum era pe vremea Mântui­torului. Harta locurilor sfinte e şi azi tot aşa, numai înfăţişarea politică a ţării s-a schimbat.

Ţara locurilor sfinte nu e o ţară mare. E o ţară mică. Nu e mai mare ca trei-patru judeţe mai mari din Ardeal. Are cam 28 de mii kilometri pătraţi. E mai mult lungăreaţă decât lată. Lungimea ei este de 270 km., iar lăţimea între 127-187 km. In 1912 încă n-avea un mi­lion de locuitori. Azi însă – în urma colonizărilor – are un niilion şi jumătate de locuitori

În vremile vechi nu se folosea cuvântul „Palesti­na” pentru locurile sfinte; în Biblie se chema „Canaan”, „ţara sfântă”, „ţara făgăduinţei”, „ţara Domnu­lui”.

În acest teritoriu s-a petrecut toată istoria Vechiului şi Noului Testament. Aici a fost Canaanul pe care l-au cuprins Israelitenii când au venit din robia Egip­tului şi l-au împărţit între cele douăsprezece seminţii a lui Israel (Iosua, cap.13). Aici au fost cei 31 de împă­raţi pe care spune Biblia că i-au bătut Israelitenii când au intrat în Canaan (losua, cap.12). Însă un astfel de împărat nu putea să aibă mai mult decât o cetate şi câteva sate.

Pe acest teritoriu s-au petrecut toate întâmplările istorisite în scripturile Noului şi Vechiului Testament. Toţi munţii, toate văile, toate satele şi oraşele din ţara aceasta grăiesc despre amintiri sfinte, întreagă Pales­tina e o ţară plină cu sfinte comori religioase.

Oare de ce Şi-a ales Dumnezeu această ţară mică şa fie ea loc al descoperirilor ce le-a făcut oamenilor? Întâi, pentru că Dumnezeu n-are trebuinţă de vase tari și puternice când e vorba de lucrurile şi planurile Sale. A doua, pentru că aşezarea geografică a Palestinei era potrivita pentru acest scop. De jur-împrejur Palestina este înconjurată cu puternice graniţe fireşti. La sud şi răsărit e înconjurată de pustietăţi mari, la nord de munţii Libanului, iar la vest, de Marea Mediterană. E ca o insulă, ca o cetate apărată de influenţele popoa­relor păgâne cu idolii lor. În această cetate S-a desco­perit Dumnezeu poporului celui ales; aici a ţinut şcoa­lă cu el şi aici a pregătit omenirea pentru primirea mântuirii sufleteşti prin Jertfa cea mare a Fiului Său.

Dar, de altă parte, ţara sfântă nu era o cetate izo­lată, închisă cu totul de lumea mare. Dimpotrivă, era tocmai în locul unde se întâlneau trei lumi: Asia, Afri­ca şi Europa. Multă vreme s-a sustinut credinţa că Pa­lestina şi Ierusalimul sunt centrul, mijlocul lumii. Toa­te popoarele aveau treceri şi legături cu Ţara Sfântă, şi prin aceste legături s-a răspândit şi printre popoarele păgâne credinţa în Dumnezeul cel Adevărat.

Pe vremea Mântuitorului, Palestina era sub stăpâ­nirea romană, înainte de războiul cel mare (mondial) Palestina era sub stăpânirea turcilor. De la război în­coace a dat Dumnezeu de au ajuns locurile sfinte în mâinile creştinilor. Palestina se află azi sub stăpânirea englezilor.

Pe vremea Mântuitorului, Palestina era înipărtită în trei provincii: Iudeea, Samaria şi Galileea. Născut în Betleemul Iudeii, Mântuitorul a crescut mai departe în Nazaretul Galileii până la vârsta de treizeci de ani. Mântuitorul a petrecut şi a învăţat mai mult în Gali­leea, pentru ca în lud^eea era prigonit de iudei, care umblau să-L piardă. In Galileea e lacul Ghenezaret (Tiberiada), de unde a chemat lisus pe cei doisprezece apostoli. Acolo e Capernaumul, Cana, muntele Tabor, Gadara, fântâna lui lacob şi alte locuri de amintire creştină. Cele mai multe din pildele şi învăţăturile Sale le-a spus lisus în locurile acestea. Din Galileea, lisus a venit în trei rânduri la Ierusalim. A treia oară a fost prins şi răstignit.

Noi, pelerinii, am făcut prin locurile sfinte urmă­torul drum: de la portul Laffa am mers cu trenul; până la Ierusalim (54 km. în trei ore). De la Ierusalim am mers cu automobilele în Betleem, cale de câteva minu­te. De la Ierusalim am mers la Marea Moartă, la Iordan şi lerihon, cale de 40 km. De la Ierusalim până în Galileea, la Nazaret §i celelalte locuri, e o cale de 200 km. pe care am făcut-o cu automobilele în câteva ore (uitati-vă pe harta de la pag.26).

Şi acum, după aceasta mică oprire, să mergem mai departe spre Ierusalim.

Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“