La pag. 66-69 am scris pe larg despre slujba ce s-a făcut în Biserica Sf.Mormânt la ziua Sf .Cruci, când am fost şi noi acolo şi am luat parte la slujbă. Pe lângă această slujbă s-a mai făcut în Biserica Sf.Mormânt şi o liturghie românească. Ca să dea putinţă tuturor închinătorilor a se împărtăşi la mormântul Domnului, Î.P.S. Sa, Mitropolitul Nicolae, a slujit o liturghie românească în noaptea de 14 septembrie. Neuitata va fi acea noapte pentru toti câti am petrecut-o în biserica Sf. Mormânt. Noaptea, pe la orele 12, am intrat în biserica Sf. Mormânt. în tăcerea noptii, Î.P.S. Sa, Mitropolitul Nicolae, a început slujba Sf.Liturghii, înconjurat de ceata preoţilor. Corul nostru a început a cânta răspunsurile liturgice şi, deodată, în liniştea noptii, biserica
Sf. Mormânt şi Golgota Răstignirii au început să răsune de frumoasele noastre cântări bisericeşti.
Părea că în acea tainică noapte suspină şi se roagă în biserica din Ierusalim un neam întreg.
Î.P.S. Sa, Mitropolitul Nicolae, pregăteşte Sf. Cuminecătură pe „Piatra îngerului” din altarul Sf. Mormânt, adică pe locul unde a fost îngropat şi a înviat Mântuitorul. Ce mare fericire ne aşteaptă! Ne vom împărtăşi cu Scump Trupul şi Sângele Domnului chiar aici unde S-a adus această Jertfă mare şi sfântă.
Ne apropiem rând pe rând de Cina cea sfântă. Ce bucurie sufletească văd pe faţa tuturor închinătorilor, în privirea tuturor citesc cuvintele bătrânului Simeon: „Acum slobozeşte, Stăpâne, pe robul Tău în pace…”
Înainte de a ne depărta din biserica Sf. Mormânt, tin să spun şi aici câteva cuvinte despre Prea Fericitul Patriarh al Ierusalimului, Damianos (al cărui preafrumos chip îl dărn alături). Este un adevărat patriarh din Biblie pe care bunul Dumnezeu l-a învrednicit cu peste 80 de ani. Când îl vezi prima dată gândul ţi se duce îndată la vremile biblice, la vremiîe apostolilor. Pare un apostol rămas din vremile de demult. Dar Patriarhul Damianos impune nu numai cu bătrâneţea sa patriarhală, ci mai ales cu duhul, cu apostolica sa dragoste, râvnă şi înţelepciune, în jurul său şi în glasul său simţi duhul vremii or apostolice.
Eu m-am gândit mult ia Ierusalim: oare de ce ar fi Papa de la Roma mai mare decât acest Patriarh şi Apostol care slujeşte la mormântul Domnului? Cuprins de diavoleasca trufie, Papa spune că el singur e„locţiitorul (vicarul) lui Hristos pe pământ” şi lui trebuie să se supună şi să se închine toţi patriarhii. O, ce rătăcire grozavă e aceasta! Căci doar apostolii au avut acelaşi rang şi acelaşi dar şi pe toţi i-a trimis Domnul în lume să predice Evanghelia. Iar când satana a încercat să intre între apostoli cu ispita trufiei, „vrând ei să ştie care dintre ei avea să fie socotit mai mare”, însuşi Mântuitorul i-a mustrat aspru, spunând că astfel de lucruri numai „între păgâni se caută” (citiţi la Luca 22,24-26).
Dacă Mântuitorul S-ar ivi azi în lume, eu socot că cel dintâi pe Papa de la Roma l-ar mustra aspru pentru cumplita trufie şi rătăcire de a se numi „locţiitorul lui Hristos pe pământ”.
In cealaltă zi, după sf. slujbă din biserica Sf. Mor mânt, spre amintire, pelerinii ne-am fotografiat în faţa Sf. Biserici.
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
