Î.P.S.Sa, Mitropolitul Nicolae, împreună cu P.S.Sa, Episcopul Teculescu şi cu un mitropolit venit cu noi din Ierusalim se pregătesc să facă sfeştanie. Sfeştania se va face în mijlocul Iordanului. Spre acest scop soseşte o barcă în care se suie Î.P.S.Sa, Mitropolitul Nicolae, P.S.Sa, Episcopul Teculescu, Mitropolitul din Ierusalim şi câţiva călugări şi cărturari. Barca se depărtează de la ţărm şi, oprindu-se în mijlocul Iordanului, se începe slujba sfinţirii apelor. Corul nostru răspunde de pe ţărmuri unde stăm. Clipe neuitate şi înălţătoare de suflet sunt acestea. Pe locul unde S-a botezat Mântuitorul lisus Hristos răsună pentru prima dată pe limba noastră românească slujba de laudă şi mărire tui Dumnezeu. O sută şaizeci de închinători români cântă pe locul unde S-a botezat Mântuitorul troparul Botezului: „în Iordan botezându-Te Tu, Doamne…” Un neam întreg parcă e alături de noi şi cântă cu noi…
Un fotograf a făcut o fotografie cu această slujbă sfântă. Dăm pe pagina următoare imaginea ei.
E obiceiul ca toţi închinătorii veniţi la Locurile Sfinte să se spele şi să se cufunde în râul Iordanului, în semn de curăţire a păcatelor. Ne pregătim şi noi de acest botez, împrăştiindu-ne de-a lungul ţărmului. U nii şi-au adus haine noi şi curate anume pentru acest botez. Peste câteva clipe suntem în apa Iordanului. Unii care ştiu înota, străbat râul, altii se spală la ţărmuri. Iordanul are pe locul acesta o lătime de 5-6 metri şi o adâncime de 3-4 metri. Pe alte locuri Iordanul ajunge la o lăţime până la 30-40 metri. Adâncimea regulată e 3 metri. Culoarea apei Iordanului e tulbure din pricina pământului argilos ce-l străbate. Tot din această pricină Iordanul are şi mult nămol.
La suprafaţă apa e lină, dar îndată ce te afunzi în ea, dai de repeziciunea apei, de curentul cel repede. Pentru cei ce nu ştiu înota, depărtarea în mijlocul apei e primejdioasă. Călugării de pe acolo spun că mui$ pelerini s-au înecat în apele Iordanului apucaţi fiind de vârtej, şi ei nu ştiau înota. Cu deosebire pe la cotituri curentul apei e mare şi numai cei mai dibaci înotători îl pot trece.
Clipe de neuitată înălţare sufletească am avut în momentul când am intrat în apele Iordanului. După ce mă închinasem în peştera din Betleem, după ce sărutasem Sf.Mormânt şi plânsesem în locul Golgotei, simt apele Iordanului ca pe o baie de renaştere sufletească, de înmormântare a omului meu cel vechi şi de înviere la o viaţă nouă (Romani 6). Potopul de lumină ce se revarsă de sus din cerul de-a pururi senin este parcă focul Duhului Sfânt. Peste viaţa mea cea plină de stricăciunea patimilor şi păcatelor simt pogorân-du-se o înnoire, o curăţire, o putere nouă. Mă aplec şi rostesc Psalmul 50, apăsând pe cuvintele: „stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curaţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi… inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine…”
Simt o greutate sufletească ce caută uşurare. Mă aplec într-o parte şi lacrimi calde începură să picure din ochii mei în apele Iordanului. Cu ele mi se pare că se ridică şi se duce o mare greutate de pe sufletul meu. Mă simt uşurat ca un copil nevinovat şi renăscut din nou. Mă îmbrac cu albiturile cele noi pe care le-am adus de acasă şi le duc acasă, să le păstrez până când moartea va veni să-mi închidă ochii şi să mă treacă în lumea Mântuitorului meu. Păstrez aceste haine nu pentru că în ele ar fi ceva putere de mântuire, ci pentru ca să le văd neîncetat şi văzându-le, să nu uit făgăduinţa ce am adus-o de la Iordan de a-mi păstra curăţia trupească şi sufletească şi a sta neîncetat sub darul şi puterea Duhului Sfânt.
După ce ne îmbrăcăm, luăm cu toţii în sticle apă din râul Iordanului, ca să o ducem acasă prin satele şi oraşele noastre. Prin multe locuri credincioşii noştri s-au botezat în anul 1926 cu apă din râul Iordanului, adusă de cei ce au fost în pelerinaj.
Cu noi a venit din Ierusalim şi un călugăr care singur ştie vorbi româneşte. Ne istoriseşte lucruri interesante. „Mai demult, în vremile de pace – spune călugărul – veneau zeci de mii de închinători aici la Iordan, cei mai mulţi din Rusia, în 1894 au fost aici douăzeci de mii de închinători, iar în primăvara anului 1914 au fost 25 de mii de ruşi. Închinătorii plecau din Ierusalim în Ziua învierii, pentru ca în noaptea învierii să se boteze în Iordan, aşa cum se botezau „catehumenii”, la începutul creştinismului. Era o armată întreaga de închinători, în fruntea lor aveau steaguri albe, cu semnul Crucii pe ele. între închinători erau şi ojmultime de părinţi cu copiii lor. Uriaşa ceată venea cântând cântări creştineşti. Ruşii cântau şi Credeul. De la Ierusalim calea tinea pe jos o zi până la Ierihon unde ceata închinătorilor poposea, iar în zori de zi pleca spre Iordan cu făclii aprinse, în răsăritul soarelui Iordanul era plin cu cei pogorâţi în valurile lui cu dor de mântuire sufletească.
Locul unde a fost botezat Domnul, grecii îl numesc „Elbenii”, iar arabii „Mahadet Hadjle”. Acest loc e la o depărtare cam de 5-6 kilometri de la Marea Moartă, mergând în sus pe cursul Iordanului şi stă cam faţă în faţă cu Ierihonul (vezi harta de la pag.26).
Înainte de a ne depărta de acest loc sfânt mă uit în Biblie să aflu şi să citesc ce s-a mai petrecut pe aici.
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
