Pe urmele Mântuitorului – Pe locul înălţării Domnului la Cer

Locul pe care Şi l-a ales lisus pentru a Se despărţi de apostoli şi a Se înălţa la cer, a fost Muntele Măsli­nilor. Precum am mai amintit, Muntele Măslinilor stă fată în faţă cu Ierusalimul, înspre răsărit şi are două vârfuri: vârful asa-numit „Muntele Gaiileii” şi vârful numit „Muntele Eleonului” sau Muntele Înălţării. Vârful cel mai înalt al Muntelui Măslinilor este Eleonul. Acesta este locul unde S-a înălţat lisus la cer.

După ce lisus li S-a arătat în Muntele Gaiileii şi le-a lăsat ca testament porunca; „Mergând, învăţaţi toate neamurile…”, a plecat cu ei spre Muntele Eleonului. „Şi îi duse pe ei până afară spre Betania” (Luca 24,50). Betania nu era departe de Muntele Înălţării.

Mântuitorul ştia că a sosit clipa în care Se va despărţi de apostolii Săi, ştia că apostolii se vor întris­ta. Spre mângâiere şi întărire le aminteşte vorbele: „Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28,20).

Ajungând în vârful Muntelui Eleon, Mântuitorul îşi adună încă o dată, pentru cea din urmă dată, pe apostoli în jurul Său. Se uită cu duioşie şi dragoste la ei, ştia că despărţirea îi va durea şi de aceea le amin­teşte încă o dată de făgăduinţa Tatălui, de „trimiterea Duhului Sfânt pe Care să-L aştepte în Ierusalim” (Luca 24,49).

Cele din urmă cuvinte ale Mântuitorului fură aces­tea: „Veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim, în toată ludeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1,8). Acestea zicând, „îşi ridică mâinile Sale şi îi binecuvânta. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer” (Luca 24,50-51).

Şi acum să ne apropiem de locul preasfânt unde lisus Mântuitorul S-a înălţat la cer. Din muntele Galileii despre care am vorbit, plecăm spre muntele Înăl­ţării. Pe locul unde S-a înălţat lisus la cer e azi o biserică arabă (musulmană), înconjurată cu mai multe clădiri, având de o parte şi un turn. Dăm la pag. 251 fotografia acestora, în mijlocul acestor clădiri, lângă turn, la stân­ga, unde se vede o cupolă, este biserica arabă, o bise­rică mică cu acoperiş de boltitură. Aici în această biserică arabă se află locul unde S-a înălţat lisus la cer. Intrăm cu evlavie înlăuntru, cântând troparul înăl­ţării: „Înălţatu-Te-ai întru mărire, Hristoase, Dumne­zeul nostru, bucurie făcând ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredinţându-se prin ei binecuvânta­re. Că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii”…

Înlăuntru în biserică se păstrează o stâncă de pe care S-a înălţat lisus la cer. E un vârf de stâncă pătrată în care se vede săpată o urmă de om, călugării spun că e urma ce a lăsat-o lisus Mântuitorul când S-a suit la cer. Ne închinăm cu evlavie în faţa acestui sfânt loc şi sărutăm piatra sfântă care a fost martoră înălţării Domnului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos.

Un fior te cuprinde când te rogi în acest loc. Este ceva în acest loc ce te mângâie, te întăreşte, îţi dă tărie, nădejde şi putere. Parcă auzi glasul Lui: „Nu vă te­meţi, iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfâr­şitul veacului” (Matei 28,20). „Să nu se tulbure inima voastră, aveţi încredere în Dumnezeu, aveţi încredere în Mine. în casa Tatălui Meu sunt multe lăcaşuri. Şi după ce Mă voi fi dus şi vă voi pregăti vouă loc, iarăşi Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu şi voi să fiţi” (loan 14,1-3)… Nu vă temeti, credincioşilor, căci Domnul ne găteşte nouă loc în cer. Nu vă temeţi voi cei ce suferiţi nedreptăţi, batjocuri, bătăi pentru Domnul şi sufletul vostru, căci El vă găteşte vouă lăcaş în casa Tatălui din cer… Bucuraţi-vă toţi cei care trăiţi o viaţă cu Domnul, căci plata voastră multă este în cer.

Mă gândesc în acest loc că Domnul lisus iarăşi va veni aşa cum S-a dus (Faptele Apostolilor 1,11). „Va veni pe norii cerului cu putere şi mărire, va veni ca Judecător, ta să dea fiecăruia după faptele sale” (Matei 24 şi Apocalips 22,12). „Drept aceea privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi ceasul în care Fiul Omului va veni” (Matei 25,13). „Luaţi aminte ca să nu vă afle ziua aceea dor­mind” (Matei 25).

Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“