Foarte mişcătoare este şi aşa-numita „Peştera Laptelui”, săpata într-o stâncă albă ca laptele. Se spune că aici s-a ascuns Maica Domnului cu Pruncul Sfânt din calea prigonitorilor. Intr-o zi, când alăpta Pruncul Sfânt, câteva picături de lapte au căzut din sânul ei şi stânca îndată s-a albit ca laptele şi aşa a rămas până azi. In acel loc s-a ridicat azi un altar de închinare (dăm pe pagina dinainte fotografia acestui altar, înlăuntru tocmai se văd doi pelelermi rugându-se).
In acest loc se roagă mai ales femeile care n-au copii şi mamele care n-au lapte destul ca să-şi alăpteze copiii. Pe lângă rugăciune, femeile duc din acest loc, ca leac, şi praf din piatra cea alba (calcar pulverizat). In acest loc am văzut femei rugându-se cu toate suspinele sufletului lor, să le învrednicească Dumnezeu şi pe ele cu dar de copii. Din ţări îndepărtate vin pe aici femei şi mame să se roage lui Dumnezeu pentru dar de copii şi belşug de lapte pe seama copiilor sugari.
Văzându-le suspinul am suspinat şi eu, gândindu-mă la multe-multe femei de pe la noi care se strică de copii, care se „feresc” de copii şi care îşi leapădă copiii, făcându-se în acest chip nişte ucigaşe de fii şi osândite la pieire veşnică. Am suspinat gândindu-mă că pe la noi se folosesc altfel de leacuri: de cele de stricat copii (sau mai bine zis de ucis copii). O, cum s-a păgânit lumea!
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
9 Comments