Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Pentru acel cu inima sincerã, Domnul are totdeauna har.

Pentru acel cu inima sincerã, Domnul are totdeauna har.

Pentru acel cu inima sincerã, Domnul are totdeauna har.

5 – Pentru acel cu inima sincerã, Domnul are totdeauna har. Pentru acel care are lacrimi amare, Domnul are totdeauna milã, și pentru acel care dorește o împãcare cu Dumnezeu, El are totdeauna timp sã-l aștepte, sã-l primeascã, sã-l asculte… Vino și vei vedea.

6 – Iatã un lucru mai de preț ca orice altceva pentru orice ucenic care se știe cu un pãcat pe conștiința sa, cu o lepãdare de Domnul cunoscutã, sau necunoscutã, cu o rupturã în relațiile sale cu Hristos. Acum este momentul refacerii acestei rupturi. Acum trebuiește fãcutã neapãrat revenirea la starea de pãrtãșie întreruptã, la refacerea unitãții dezbinate la închegarea dragostei și încrederii zdruncinate. Acum este cea mai neapãratã trebuințã sã fie fãcutã aceasta. De asta are nevoie și ucenicul zdrobit – și Samariteanul milostiv. 7 – Sã nu poți dormi, sã nu poți mânca, sã nu poți face nimic-nimic, pânã când nu vei face împãcarea aceasta cu Hristos, cu frații tãi și cu conștiința ta, care nu-ți mai tace, dacã ai fost sau dacã mai vrei sã fii, un ucenic al lui Iisus. Fãrã aceastã refacere a unitãții tale cu Iisus și cu frații – nu te înșela, nu se mai poate sã fii un ucenic al Lui. Cautã neapãrat și cât mai grabnic, explicația ta cu Dumnezeu! Și refacerea unitãții tale cu învãțãtura și pãrtãșia fraților. Dacã nu vrei sã mori pierdut.

8 – Diavolul intervine chiar și în aceastã lucrare de pocãințã cu șoapta ucigașã – nu te grãbi, mai lasã, ai vreme. Fiindcã știe ucigașul cã orice pocãințã amânatã crește în gravitatea ei pentru Dumnezeu și scade în împãrãția ei pentru om. Conștiința împovãratã, cu cât strigã mai îndelung, slãbește mai tare, sub pãcatul care cu cât este mai tãinuit, cu atâta îi devine conștiinței mai apãsãtor. Pânã când o înãbușe de tot.

9 – Când conștiința omului ajunge înãbușitã de pãcat, atunci nemaiavând cine sã-l mustre din lãuntrul sãu, sufletul vãzut nu mai ține seama de nici o mustrare dinafara lui. Nemaiavând înțelepciunea smereniei, îi rãmâne numai nebunia trufiei. Tãinuindu-și cãderea în care este acum, își laudã doar starea în care fusese cândva. Și în felul acesta rãmâne în moartea sa veșnicã.

10 – Și ucenicului sincer și credincios în Domnul – i se poate întîmpla nenorocirea ca sã cadã vreodatã în vreun pãcat, – cum i s-a întâmplat lui David, lui Petru și multora… Și mielului i se poate întâmpla nenorocirea sã cadã vreodatã în noroi. Dar, este mare deosebire între felul cum cade în noroi un miel și cum cade în noroi un porc. Mielul se ridicã îndatã, se zbate și se scuturã, cu scârbã și cu durere pânã ce scapã de el. Pe când porcul se tãvãlește acolo cu mulțumire. Aceasta este deosebirea și dintre cum cade un credincios – sau un lumesc.

11 – Prilejurile de ridicare, Domnul le dã tuturor celor cãzuți. Numai cã de aceste prilejuri nu se folosesc decât cei sinceri și smeriți. Iertarea este pentru toți, – dar n-o primesc decât cei care plâng pentru ea. Harul este pentru fiecare cãzut, dar nu se împãrtãșesc din el decât cei care îl tânjesc cu dor ridicându-se. Domnul i-a dat acest prilej și lui Iuda – dar el era un drac și nu dorea sã se pocãiascã. L-a respins când l-a avut (Matei 26, 25); Luca 22, 48), Și de aceea nu-l va mai avea niciodatã. Tot așa și cei care ca și el fac acest mare rãu cã resping și ultimul prilej de har, cât încã îl mai pot avea.

12 – Încercarea totdeauna cerne. Cernerea, totdeauna pierde. Pierderea totdeauna doare. – De aceea dupã fiecare perioadã de furtuni, vine o altã perioadã de liniște. Dupã fiecare vreme de luptã, vine o vreme de pace, când lucrurile rãvãșite trebuiesc repuse în ordine, când apele tulburate trebuiesc sã se limpezeascã liniștit și adânc… Pentru ca pierderile trecute sã fie câștigate din noroi. E nevoie ca în aceste momente, ranele sã fie legate, lacrimile șterse, rupturile sã fie sudate din nou, pentru ca în locul celor pierduți – sã fie aduși alții în turma Domnului.

13 – Oricât de grea a fost o rupturã, dacã din amândouã pãrțile se cautã cu sinceritate apropierea, și dacã fiecare parte face tot ce poate pentru sudarea necesarã, se poate totul. Cât capul este sãnãtos și cât inima este puternicã, orice mãdular se poate reface. Cãci capul și inima, înțelepciunea și dragostea pot totul. Cât ucenicul este sincer și cautã, – Hristos îi va da totdeauna prilejul sã se reabiliteze. Și fațã de Dumnezeu și fațã de frații lui.

Traian Dorz din Cugetări nemuritoare, – „Lupta cea bună”

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *