Home 13 Februarie – Pentru ce M-ai părăsit?

13 Februarie – Pentru ce M-ai părăsit?

13 Februarie – Pentru ce M-ai părăsit?

 13 februarie – Psalmul 22, vers 1

Acest sfâşietor strigăt profetic a fost unul din cele şapte cuvinte rostite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe Cruce, când, dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii, era aşa de înjosit, că îţi întorceai faţa de la El (Isaia 53). Când purta suferinţele noastre, când era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre şi când pedeapsa care ne aducea nouă pacea căzuse peste El… Când Dumnezeu făcuse să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor…

Ce clară dovadă este şi împlinirea acestei profeţii că toţi psalmii şi toţi profeţii vorbesc despre El (1 Petru 1, 10-12). Despre Iisus. Ce zi îngrozitor de grea şi de lungă a fost această zi!… Ce povară dezgustător de ruşinoasă şi de apăsătoare a fost povara păcatelor noastre ale tuturor, pe care El le-a luat asupra Sa, în acest ceas amar.

Deşi El pentru aceasta venise de la Dumnezeu (Luca, 9, 22; Ioan 12, 27),totuşi Se cutremura până în adâncul Fiinţei Sale, pe măsură ce Se apropia de clipa şi de locul în care trebuia să-Şi ia asupra Lui povara şi ispăşirea noastră a tuturor, ca şi cum ar fi a Lui… Să sufere pentru făptuirea tuturor păcatelor noastre pedeapsa Dreptăţii Sfinte a lui Dumnezeu şi cruzimea „dreptăţii“ nelegiuite a oamenilor, ca şi cum aceste păcate El le-ar fi făcut, ca şi cum El ar fi meritat osânda pentru ele.

Luând trup omenesc, Marele nostru Dumnezeu, Iisus Hristos, S-a făcut Marele nostru Mântuitor. Îmbrăcându-Se cu datoriile şi slăbiciunile firii noastre omeneşti peste Slava Firii Sale dumnezeieşti, El a fost Singurul Care a realizat pe pământ o viaţă desăvârşită în ascultare de Dumnezeu. Prin împotrivirea biruitoare faţă de toate ispitele diavolului (Mat. 4, 1-11), El a trăit unica viaţă omenească fără păcat, pentru ca din starea de om, să poată aduce pentru omenire unica Jertfă desăvârşit sfântă. Şi pentru a putea răscumpăra pe omul care era căzut în robie, S-a făcut El rob în locul nostru, care eram vânduţi prin păcatul nostru în osânda şi stăpânirea diavolului (Col. 2, 13-15).

Clipa cea mai grea din toată această pătimire mântuitoare, chinul cel mai amar şi momentul cel mai apăsător a fost acela al ispăşirii cumplite de pe Cruce, când Mântuitorul nostru era chiar sub acest negru văl şi ruşinos chip cu toate păcatele noastre asupra Lui. Nu numai atât de ruşinos şi greu trupeşte, dar mai ales atât de dureros şi de greu sufleteşte, când Tatăl Dragostei Sale şi Cerul bucuriei Lui Îşi întor-seseră faţa de la El, părăsindu-L, din pricina dezgustătoarei înfăţişări pe care I-o dădeau nelegiuirile noastre ale tuturor…

error

Author: admin

One Comment

  1. Foarte frumos spune Fr.Traian Dorz!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *