Pentru ce M-ai părăsit?

Marcu 15, 34

Între sufletul ascultător de Dumnezeu şi Dumnezeu Însuşi, există o cunoaştere, o pace şi o părtăşie atât de adevărată, de puternică şi de neîntreruptă, încât ea întrece orice pricepere, aşa cum şi spune Sfântul Apos­tol Pavel (Filip. 4, 7).

Această pace a lui Dumnezeu, care vine din pacea cu Dumnezeu, este o stare care îţi ţine inima umplută totdeauna din belşug de siguranţă şi de linişte, de mulţumire şi de încredere. Cum este umplută o maşină de căldura, de lumina şi de puterea electrică atunci când legătura ei cu uzina este deplină.

Între Fiul şi Tatăl nu existase niciodată nici un fel de întrerupere. Din veşnicii, Fiul era în Sânurile Tatălui, Una cu Tatăl şi Unul cu Tatăl.

Cum nu există nici o despărţire între idee şi creier, între sunet şi instrument, între simţire şi inimă.

Sunt unul şi una. Ideea izvorăşte din creier, iar creierul se reprezintă prin idee.

Sunetul există în instrument, iar instrumentul se manifestă prin sunet.

Simţirea se exteriorizează din inimă, iar inima se întrupează în simţire.

Păcatul omenirii a fost accidentul care s-a interpus tocmai acolo, între Aceste Două Nedespărţiri, în clipa dintre acceptarea Domnului din Ghetsimani şi plătirea Lui pe Golgota.

Dintre aceste trei cuvinte: „Pentru ce M-ai părăsit?“ cele două din urmă le înţelegem cu durere şi ştim ce înseamnă. Dar pe cel dintâi, „pentru ce“, pe acesta nu-l putem încă înţelege decât într-un singur sens pe care i l-am putea da: păcatul nostru; pentru păcatul nostru.

Dar acest cuvânt ascunde încă lucruri atât de adânci. O, dacă ne-am cufunda până la adâncul pocăinţei, câte lumini am afla acolo!

Slavă veşnică îndelung-răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie! Cutremuraţi de zguduirea pe care a produs-o păcatul până la cele mai nebănuite înălţimi, ne prăbuşim până în cea mai profundă pocăinţă şi zdrobire pentru tot ce am făcut şi noi.

Primeşte, Dumnezeul nostru, pentru vindecarea tuturor rănilor produse de păcatele noastre Trupului Tău, balsamul lacrimilor adâncii noastre pocăinţe. Şi uită, Doamne Iisuse, pentru ce ai fost Tu părăsit atunci. Amin.

Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.