Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home PENTRU CE TE-AI ÎNDOIT? (Matei 14, 31)

PENTRU CE TE-AI ÎNDOIT? (Matei 14, 31)

PENTRU CE TE-AI ÎNDOIT? (Matei 14, 31)

Domnul Iisus întreabă pe cel îndoielnic doar în clipa când se scufundă, doar în clipa salvării sale. El împarte mustrările Sale la timpul potrivit. Şi totuşi, întrebarea nu era dojană, ci era o deosebită învăţătură pentru Petru. Dacă harul credinţei este în deplină desfăşurare, îndoiala n-are decât să se apere singură; iar dacă singură nu se poate apăra, trebuie să moară. O, dacă îndoiala ar muri, şi pe totdeauna, să nu mai apară în noi!

 

De ce credincioşii se îndoiesc?

– Cine ar putea să arate din experienţa sa personală cu Divinul o făgăduinţă neîmplinită?

– Poţi să treci tu, oare, cu starea ta prezentă dincolo de puterea atotputernică?

– S-au desfiinţat făgăduinţele Sale? Renunţă Dumnezeu la lucrarea Harului Său?

– S-a schimbat Dumnezeu? S-a sfârşit mila şi îndurarea Sa? Nu!… Dumnezeu este Acelaşi, ieri, azi şi în veci…

 

Care este starea mea, comparativ cu divinul?

– păcătoşenie deosebit de mare şi adâncă;

– rădăcini înnăscute ale păcatului se ridică împotriva mea cu groază;

– slăbiciuni, defecte, şovăieli mă împresoară de toate părţile;

– produc întristări variate ce dăinuiesc timp îndelungat;

– nu am curaj, nu le mai pot suporta. Totul e negru înaintea ochilor mei, în rău, mă ameninţă cu pieirea. Bine ar fi să le privesc faţă în faţă şi să le îndepărtez;

– toate aceste constatări cum le priveai în primele zile ale naşterii din nou?

– ce înfăţişare aveau întristările când au dat peste tine şi cum era dragostea dintâi şi cum le priveşti acum?

– care sunt gândurile tale privitoare la suferinţa pentru Evanghelie, cum odihneşti la pieptul Domnului Iisus şi cum guşti din dragostea Lui?

– cum vorbeşti şi cum înveţi pe alţii despre dragostea nemărginită a Domnului Iisus?

– cum vor apărea suferinţele de o clipă când vei merge la Judecată? Ce vei face în faţa Domnului Iisus cu gândurile întunecate şi deşarte?

 

Motive ale îndoielilor:

– încrederea în tine te face de ruşine;

– privirea lucrurilor în lumina raţiunii proprii, mintea slăbită dă greş şi produce nelinişte;

– ţi-ai luat privirea de la Domnul Iisus;

– ai neglijat rugăciunea, pocăinţa, vegherea, împărtăşirea cu Sfintele Taine duhovniceşti. Aflând motivele adevărate ale îndoielii tale, mărturiseşte-te, cerând iertare Domnului Iisus prin Duhul Sfânt, să-ţi dăruiască credinţă şi îndreptare; nu   te-ndoi, ci crede!

– nu pune la îndoială puterea Domnului Iisus şi voinţa Sa de a te salva de la înec. Care îţi sunt motivele îndoielii?

– câţi din cei care au crezut în El au pierit din această pricină?

– ai încredinţare că încrederea deplină în El duce la pierzare?

– Sângele Domnului Iisus de la Calvar şi-a pierdut puterea?

– în Sfânta Euharistie nu avem nădejde divină?

– Duhul Sfânt a încetat misiunea de a mângâia, a lumina, a înnoi?

– îndurarea lui Dumnezeu s-a sfârşit? Evanghelia s-a îndepărtat? Poţi să răspunzi afirmativ?

 

Motive aparente

– păcatele sunt mari, grele şi specifice fiecăruia în parte;

– gândurile alterate nu pot admite că mântuirea ar fi posibilă şi pentru tine;

– refuză adesea vestea cea bună;

– inima este învârtoşată şi lipsită de sentimentul divin;

– şi multe altele pun la îndoială iubirea divină, atotputernică.

 

Cum preîntâmpinăm îndoielile nechibzuite?

– căinţă şi pocăinţă, căci îndoiala dezonorează puterea şi făgăduinţa Tatălui, Sângele Domnului Iisus Hristos şi Harul Preasfântului Duh;

– pune capăt îndoielii prin credinţa adevărului în dragostea lui Dumnezeu şi Jertfa mântuitoare a Domnului Iisus Hristos;

– crede cu tărie şi cu bucurie. Aleargă cât mai repede în direcţie contrară. Fii sigur că încrederea deplină în Harul Divin este sănătate. A te îndoi înseamnă lepădare. Graiul credinţei ne spune că Domnul stă gata să ne mântuiască;

– El, Care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi, toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate? (cf. Rom 8, 32);

– dacă unii credincioşi cad în deznădejde, nu este motiv a face la fel. Dimpotrivă, îndoiala unora este temeiul de a nu face la fel, de a lua măsuri de prevedere;

– nu te-ndoi, ci crede! În El nu este temei de îndoială, ci numai de tărie. Câştigă prin supunere şi ascultare acest temei şi niciodată nu te vei îndoi.

Iisuse, vino la noi! / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!