Home Pentru desfrânare au fost pustiite Sodoma şi Gomora

Pentru desfrânare au fost pustiite Sodoma şi Gomora

Pentru desfrânare au fost pustiite Sodoma şi Gomora

Desfrânarea e şi azi păcatul vremilor

Cetăţile Sodoma şi Gomora au fost pustiite cu foc şi pucioasă pentru păcatul desfrânării. Îmbuibarea şi belşugul îi umpluseră pe oameni de păcate aşa precum pământul prea îngrăşat se umple de buruieni şi de viermi. Sodoma şi Gomora ajunseseră la o totală decădere sufletească. Totul era stricat şi putred în ele. Până unde ajunsese decăderea su­fletească a oamenilor, Biblia ne arată o pildă ce se vede în chipul de pe pagina următoare.

Când îngerii Domnului s-au prezentat la casa lui Lot în chip de bărbaţi, Sodomenii au alergat să desfrâneze cu ei. „Bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat ca­sa, strigând pe Lot: «Unde sunt oamenii care au intrat aici la tine? Scoate-i afară, să ne împreunăm cu ei»“. Lot a încuiat uşa şi îi ruga să cruţe pe cei doi străini. „Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el şi a zis: «Fraţilor, vă rog nu faceţi o asemenea răutate! Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra aco­perişului casei mele»“. Dar ei au strigat: „pleacă!“. Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă pe judecătorul. O să-ţi facem mai rău decât lor!“. Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa. Dar bărbaţii aceia (îngerii Domnului) au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa, – iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire de la cel mic până la cel mare, aşa că de­geaba se trudeau să găsească uşa (Fac. 19, 1-11).

Ce putregai sufletesc erau Sodoma şi Gomora! Erau un putregai ce nu putea fi curăţit şi stârpit decât prin foc şi pucioasă. Când un ogor e copleşit cu totul de spini şi mă­răcini, îi dăm foc. Numai focul mai poate curăţi răul.

Dar să nu-i prea osândim pe cei din Sodoma şi Gomora, căci şi noi suntem pe urmele lor. O uriaşă Sodomă şi Gomoră sufletească este şi lumea de azi. Sodoma şi Gomora au fost nimicite în special pentru păcatul desfrânării. Păca­tul acesta stă şi azi în fruntea lumii. A atins acest păcat adâncimi pe care poate niciodată nu le-a avut.

Oraşele cele mari sunt azi nişte Sodome şi Gomore „moderne“. Sodoma şi Gomora de odinioară sunt nimica faţă de Sodomele şi Gomorele cele moderne de azi.

Răul a pătruns şi pătrunde şi la sate. Sunt pline şi satele de căsnicii nelegiuite şi de păcatele desfrânării.

Azi vuie desfrânarea în lume. La oraşe, ca şi la sate, e plină lumea de cei al căror dumnezeu este „pântecele şi poftele“. Parcă s-a împlinit profeţia de la Ieremia proorocul: „Copiii Mei – zice Domnul – M-au părăsit, se dedau la preacurvie. Ca nişte cai bine hrăniţi, aleargă încoace şi încolo. Fiecare nechează după femeia de-aproapelui său, şi să nu-i pedepsesc pentru acestea?“ (Ier. 5, 7-8).

Stăm la rând cu cei din Sodoma şi Go-mora, ba încă i-am şi întrecut, căci noi avem şi femei care nasc prunci prin desfrânare şi îi omoară prin avort.

Sodomenii voiau să se desfrâneze cu doi îngeri. Gro­zav lucru, dar nu vă grozăviţi prea tare. „Creştinii“ de azi fac mai mult decât atât. Ascultaţi numai ce fel de des­frânări spurcate scot din gură cei ce înjură de cele sfinte. În înjurăturile lor cele spurcate de desfrânare, ei târăsc nu­mele Domnului Dumnezeu, numele Domnului Iisus, numele Preacuratei, Sfintele Taine şi tot ce-i mare şi sfânt. Oare nu întrec pe cei din Sodoma şi Gomora? Păcatul Sodo-menilor e nimica faţă de acest păcat. „Pe viaţa Mea,  zice  Domnul,  Sodoma  şi Gomora n-au făcut ceea ce voi faceţi“ (Ieze­c. 16, 48).

Oh, voi nebunilor care înjuraţi! Uitaţi-vă la orbii din chipul de pe pagina dinainte. Voi sunteţi aceşti orbi, căci pe voi v-a orbit Satana să nu vă daţi seama de hulele şi spurcăciunile ce ies din gura voastră. Focul şi pucioasa pieirii veşnice vor deschide odată şi ochii voştri, dar atunci va fi prea târziu. Lăsaţi-vă îndată de înjurături!

Oh, dragii mei, eu vă rog şi cu buna; în numele Dom­nului eu vă rog, cu lacrimi în ochi, lăsaţi-vă îndată de înjurături, de acest păcat teribil şi înfricoşat care atrage fo­cul şi urgia osândei veşnice.

Pe desfrânaţii de la uşa lui Lot i-a orbit Dumnezeu. Nişte orbi sunt şi azi desfrânaţii. Desfrânarea îl orbeşte pe om. Desfrânatul este un orb, un dobitoc, ce nu mai vede şi nu mai cunoaşte nimic sfânt. Desfrânatul merge orbeşte înainte spre pierzare. „Cum merge boul la junghiere, câinele la legătoare şi cum pasărea se grăbeşte în laţ, aşa merge la moarte desfrânatul“ (Pilde 7, 22- 23).

Desfrânarea din Sodoma şi Gomora a atras peste oa­meni foc şi pucioasă din cer; a atras pedeapsa cerului de sus. Desfrânarea e şi azi un păcat ce atrage încă în această lume pedeapsa cerului de sus. Dintre toate păcatele, mai ales acesta îşi ia pedeapsa şi în lumea asta.

Tineri cu faţa de trandafir ajung nişte urâciuni şi schelete după ce apucă cu desfrânarea şi bolile ei. Fiecare desfrânat ajunge pe urmă o mică Sodomă şi Gomoră arsă şi pustiită de focul şi otrava acestui păcat. Duceţi-vă la spitale şi le veţi afla pline cu astfel de mici Sodome şi Gomore: cu oameni arşi de bolile lumeşti. Duceţi-vă la ca­sele de nebuni şi veţi afla că aproape toţi nebunii au crei­erul mâncat de bolile lumeşti.

Mai curând ori mai târziu, lumea aceasta se va sfâ­rşi. În Apocalipsa se spune că acest sfârşit va fi precedat de o cumplită desfrânare a lumii. Se pare c-am ajuns vre­mile acestea apocaliptice cu „Babi1onul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului… din vinul aprinderii şi desfrânării ei au băut toate neamurile“ (Apoc. 17 şi 18, 3).

Fugiţi de păcatul desfrânării, ca de şarpele ce muşcă de moarte! Cei biruiţi de ispita desfrânării trăiesc în carne şi nu în duh (Rom. 8, 9). Numai cei ce biruie ispita desfrânării trăiesc în duhul lui Dumnezeu, în darul şi harul Duhului Sfânt.

Părintele Iosif Trifa
din volumul “Sodoma şi Gomora”

error

Author: admin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *