Ioan 17, 9
Numai acela este un părinte adevărat, un ucenic adevărat, un frate adevărat care nu se mai gândeşte la sine când este vorba de cei cărora el le este dator dragostea, pilda, jertfa şi viaţa sa.
Oricine nu se poate uita pe sine, nu se poate păgubi şi nedreptăţi pe sine spre folosul şi binele semenilor săi daţi în grija sa, acela nu poate fi nici părinte, nici învăţător, nici frate, nici mântuitor nimănui, niciodată.
Acei care se iubesc numai pe ei înşişi, care îşi caută numai propriul lor folos, care umblă numai după binele lor în primul rând, nu trebuie să se facă nici învăţători, nici fraţi, nici păstori, nici părinţi.
Suflete dragă, dacă ai ajuns totuşi o astfel de fiinţă binecuvântată, dar răspunzătoare, ia bine seama ce faci şi cum faci. Tu nu eşti singur, ci răspunzi pentru mulţi. Nici nu ştii pentru cât de mulţi răspunzi.
Copiii tăi vor avea şi ei copii. Şi au să-i crească cum îi creşti tu pe ei. Elevii tăi vor avea şi ei elevi. Şi au să-i înveţe cum îi înveţi tu pe ei.
Fraţii tăi vor avea şi ei fraţii lor şi îi vor îndruma cum le arăţi tu lor. Păstoriţii tăi vor fi şi ei, la rândul lor, păstori. Ucenicii tăi vor fi şi ei cândva pentru alţii educatori… Aceştia vor fi pentru ceilalţi exemplul pe care li l-ai arătat sau li-l arăţi tu acum.
Fiecare părinte trebuie să fie pe o treaptă mai înaltă decât copiii săi. Fiecare educator, păstor şi îndrumător, la fel. Pentru ca cei mai de jos să aibă spre ce să privească şi spre ce să se înalţe.
În Lucrarea lui Dumnezeu, păstorii şi îndrumătorii trebuie să fie cei dintâi în fapte bune (Tit 3, 14). Pentru că numai aşa turma lor va avea respect şi ascultare faţă de ei.
Lucrarea Domnului merge mereu înainte, crescând în lumină şi în curăţie. Orice îndrumător care nu-şi dă toate silinţele să fie şi pentru „mai înainte“ în lumină şi în curăţie, va fi lăsat în urmă, spre paguba lui.
Vor veni alţii, care vor fi aşa, căci Dumnezeu are grijă cu dragoste de Lucrarea Sa.
Slavă veşnică Ţie, binecuvântatul şi iubitorul purtător de grijă al Lucrării şi Bisericii Tale! Te rugăm, ajută lucrătorilor ei să fie tot mai sfinţi în purtările lor şi mai înţelepţi în vorbirile lor, ca, Lucrarea Ta, care creşte prin Duhul Tău, să-i poată privi totdeauna cu cinste şi cu ascultare.
Dar când unii nu înţeleg acest lucru, Te rugăm să-i sileşti să înţeleagă. Când totuşi nu vor vrea, înlocuieşte-i, Doamne, ca să nu împiedice mersul înainte al Lucrării Tale. Şi dă-i Bisericii Tale înaintaşi vrednici de ea şi de Tine. Amin.
