Pe drum, odată, călătoreau doi oameni. Călătoreau din sat în sat şi din cetate în cetate, căutând bani, colectând pentru zidirea unei biserici. Şi ei au găsit în drumul lor fel de fel de oameni pe la uşile pe unde au mers. Într-un loc au găsit un boier care i-a ocărât rău. Dar, pentru că ei au stăruit să le dea ceva, el a pus mâna pe bâtă şi i-a bătut rău de tot. Că el, datorită bogăţiilor, sta bine şi nu se temea, că se avea bine cu toți mai-marii şi nu se temea că i se poate cere socoteală. Aşa că îi bătu bine. Dar după ce îi bătu aşa, unul din cei de jos îi zise boierului: ,,Boierule, boierule, tot ce ne-ai dat a fost pentru noi şi pentru păcatele noastre. Acum te mai întreb o dată: pentru biserică ce dai? Pentru Dumnezeu ce dai?” Atunci i s-au deschis şi ochii, şi punga boierului şi a început să plângă, dându-le pentru biserică mai mult decât s-ar fi aşteptat ei.
Ei, dragii mei frați, pentru cele dinăuntru, pentru partea dinăuntru ce faceți voi? – ne întreabă Domnul. Şi atunci noi ce zicem?
Din vorbirea fratelui Opriș Ioan, la adunarea de la Reșița – 1974
