Nu-i așa, preaiubiților noștri, că noi ne cunoaștem de mult? Desigur. Mai anii trecuți, când mămica sau tăticul vă lua pe genunchi să vă citească poezii și istorioare despre Iisus Biruitorul care a iubit și iubește copiii buni ca voi – atunci ne întâlneam mai des. Puțin mai târziu, însă, când Domnul a îngăduit ca unele necazuri să ne despartă pentru câtva timp, voi ne-ați văzut și ne-ați auzit ceva mai rar. Acum, uite, Bunul nostru Iisus, care totdeauna poartă grijă de copilașii Lui, ne-a pregătit iar un locușor, o bisericuță, în care să ne întâlnim. Ne vom aduna deci aici, deocamdată așa cum putem, o dată pe lună, ca să ne cunoaștem mai bine. Vom îngenunchea împreună în rugăciune și vom învăța cu toții laolaltă cântări noi, bucurându-ne de binecuvântarea Domnului Iisus care va fi în mijlocul nostru.
Din adunarea aceasta veți începe să vă cunoașteți și voi între voi. Iar cunoașterea aceasta vă va da mult curaj și fericire în toată viața voastră trăită cu Domnul Iisus și în slujba Lui. Vă veți întâlni aici cu frățiorul Ghita de la Sâmbăteni, cu Ionel de la Sibiu; surioara Otica de la Găureni cu Lenuța de la Sighișoara; Dorica de la Dumbrava Roșie cu Marioara din Romanați. Și cu alții mulți, mulți din toată țara, cari ca și voi ,cunosc pe Domnul Iisus, căci tăticul sau mămica le-au vorbit și le vorbesc mereu despre El, ca și vouă.
Iar aici, în adunarea voastră în care desigur că veți fi cuminți și ascultători așa cum sunt copiii care cunosc pe Domnul Iisus, va veni întotdeauna „fratele învățător”, mătușa Maria, unchiul Pavel, Mos Bucur și alții unchi și mătuși cari vă vor lua pe genunchi și vă vor spune istorioare multe și minunate și vă vor învăța cântări și poezii frumoase.
Așa-i că va fi minunat?
Să începem chiar de acum. Fiecare acolo unde sunteți, îngenuncheați și vom începe întâia noastră adunare rugându-ne: „Doamne Iisus, scumpul nostru Mântuitor care ai iubit și iubești așa de mult copiii, îți mulțumim că Tu ai îngăduit să ne întâlnim aici în brațele Tale. Îți mulțumim pentru revista pe care Tu ne-ai dat-o spre bucuria noastră. Te rugăm pastreaza-ne-o mereu pentru ca după noi, copiii noștri și nepoții noștri să Te cunoască pe Tine din ea. Ajută Tu totdeauna pe cei ce ne vor învăța ca ei să ne facă să Te vedem și să Te cunoaștem cu adevărat numai pe Tine, iar noi să fim mereu copii Tăi ascultători și buni. Amin.”
Și acum, rugându-vă să fiți ascultători și să nu supărați pe Domnul Iisus prin purtarea voastră, vă sărută pe rând pe toți, al vostru care vă iubește; „Tian Doz”.
sursa: Familia Creștină, nr. 1, din anul 1941
