În pilda cu vrăjmaşul semănător de neghină, pe care am dat-o mai înainte, Mântuitorul a spus apriat că în ţarina lumii noastre cele sufleteşti sunt doi semănători (Domnul şi diavolul) şi două feluri de seminţe (grâul şi neghina).
Grâul este Cuvântul lui Dumnezeu şi orice învăţătură bună, iar neghina sunt ispitele, minciunile, păcatele şi alte răutăţi pe care le seamănă diavolul. Iată, vedeţi: sunt doi semănători şi două feluri de seminţe, dar să luăm aminte că este numai un singur ogor de semănat. Acest ogor este inima omului. „Ţarina lumii“ din pilda Evangheliei este inima oamenilor. Inima omului este – trebuie să fie – un pământ al Domnului, un pământ pentru sămânţa cea bună care este Cuvântul lui Dumnezeu. În ţarina inimii noastre Domnul seamănă grâul Evangheliei pentru ca, din acest grâu, să rodească „mai întâi pai verde, apoi spic şi, după aceea grâu deplin în spic“ (Mc 4, 28) şi seceriş de fapte bune. Dar vrăjmaşul semănător de neghină pândeşte neîncetat să semene neghină în grâul Domnului şi în ţarina inimii noastre. Ispitele, minciunile, clevetirile, batjocurile, zavistiile şi celelalte răutăţi sunt tot atâtea seminţe din hambarul diavolului.
Şi, o, ce bine rodeşte această sămânţă spurcată! Grâul Domnului cade mai mult tot în pământ nepotrivit; cade mai mult tot în pământ cu spini, cu piatră şi fără umezeală. Însă neghina diavolului îndată prinde rădăcină şi creşte şi rodeşte văzând cu ochii. O minciună semănată seara, o găseşti dimineaţa înflorită şi înspicată în zece spice. O bârfeală aruncata între doi oameni, o vezi cu ochii cum creşte şi rodeşte. O, cât de repede creşte neghina diavolului şi cât de încet prinde grâul Domnului! Cât trebuie să-i vorbeşti omului despre cele sufleteşti, până se prinde ceva de el, dar neghina diavolului îndată o primeşte.
Mă gândesc la foaia «Lumina Satelor». De cinci ani semănăm Cuvântul lui Dumnezeu prin această foaie şi, într‑o ţară cu 14 milioane de români, abia am putut afla zece mii de abonaţi. Să fi scos atare Calic de bazaconii sau altfel de foaie semănătoare de neghină, am avea, desigur, mai mulţi abonaţi. O foaie de porcării de la Bucureşti a ajuns în scurtă vreme să se desfacă în 50 de mii de exemplare. Cărţile cu neghina diavolului se desfac în zeci de mii de exemplare, în vreme ce Biblia, Noul Testament şi alte cărţi bune zac prin magazine. Clăcile, jocurile, crâşmele, chefurile strâng mai multe suflete decât Cuvântul lui Dumnezeu.
O, ce bine merge semănătura diavolului, mai ales în zilele noastre!
Doar niciodată diavolul n-a avut o semănătură cu un seceriş atât de bogat ca cel de acum. S-a umplut ţarina lumii, s-au umplut ogoarele sufleteşti de neghina Satanei. Ura dintre popor şi popor, dintre om şi om, zavistiile, împerecherile şi celelalte răutăţi sunt tot atâtea dovezi că neghina diavolului creşte şi rodeşte azi din belşug. Grâul Domnului tânjeşte, dar diavolul râde de bucuria bogatului seceriş.
Mie mi se umplu ochii de lacrimi când mă uit în lume şi văd în toate părţile ce bine înfloreşte şi rodeşte neghina diavolului, iar grâul Domnului stă pe loc şi se usucă. Uitaţi-vă şi prin sate, ce bine rodeşte neghina. Nu este sat în care să nu afli clicării şi împerecheri între conducătorii satului, ca şi între diferitele familii. De unde s-au pornit şi se pornesc aceste duşmănii? Din neghina diavolului. Diavolul seamănă neghina zavistiei şi apoi o udă mereu, ca să crească. Şi pe urmă învârte toată viaţa satelor în jurul acestui seceriş al iadului.
Deasupra satelor şi oraşelor noastre parcă stă vrăjmaşul diavol semănând neghina zavistiei şi a împerecherilor şi râzând de bucuria secerişului.
Mie de multe ori mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc că atâta seceriş este pentru lucrul Domnului şi oamenii îşi macină vremea în pizme şi împerecheri. O, câte lucruri bune s-ar putea face pentru Domnul, pentru ţară şi neam dacă n-ar fi această neghină! În special noi românii avem minunate însuşiri sufleteşti, suntem un popor în care creşte grâul credinţei, dar în acest grâu Satana a semănat şi seamănă mereu zavistia, ura de fraţi, împerecherea.
Între domni ca şi între plugari înfloreşte zavistia, împerecherea care nu-s altceva decât o neghină spurcată a diavolului.
Ah, ce seceriş bogat are diavolul cu neghina lui şi în politică! Politica de partid, cu vrajbele ei, nu-i altceva decât neghina cea necurată a diavolului.
Mie mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc că inima celor mai mulţi oameni este o grădină pentru neghina diavolului. Pentru grâul Domnului, pentru învăţăturile mântuirii sufleteşti n-au nici o atragere, dar neghina diavolului, îndată o primesc. O, ce nebunie este a trăi o astfel de viaţă!
Şi apoi să luăm aminte. Domnul are ajutători la semănatul grâului, dar şi diavolul îşi are ajutătorii lui. Sunt unele suflete care ard de dorul şi râvna de a putea vesti Cuvântul lui Dumnezeu şi învăţăturile mântuirii sufleteşti. Sunt însă alţii, mulţi, mulţi, care parcă nimic altceva nu fac decât poartă într-un sac neghina Satanei şi o seamănă printre oameni. Aceştia sunt cei ce poartă din casă în casă şi de la om la om minciuni, clevetiri, bârfeli, zavistii şi cu ele coc seceriş bogat pe seama diavolului. Inima acestor oameni este o grădină în care diavolul cultivă neghină şi pentru alţii.
Dragă cititorule! Inima ta este un ogor pentru grâul Domnului. Fereşte-l de neghina diavolului. Grâul Domnului nu poate creşte la un loc cu neghina diavolului. Nu poţi sluji la doi domni: şi lui Dumnezeu şi diavolului. Tu eşti un semănător de grâu sau unul de neghină, aşa după cum primeşti în ţarina inimii tale grâul Domnului sau neghina diavolului. Prin pilda vieţii tale, prin vorbele şi faptele tale – bune sau rele – tu semeni în lume grâu sau neghină.
Iubiţi ostaşi din Oastea Domnului şi toţi cei cu râvnă pentru cele sufleteşti, veniţi să ajutăm lucrul Domnului, semănând în lume grâul Lui şi învăţăturile Lui. Lumea e plină de neghina lui Satan şi de cei ce ajută sămânţa lui cea necurată. Să ieşim şi noi în lume cu grâul Domnului, cu sămânţa cea roditoare de viaţă veşnică.
Rugăciune
Iisuse, cerescule Semănător! Fost-am şi eu odată un ogor copleşit şi biruit de neghina Satanei. Ah, în ce stare grozavă eram! Grâul Tău nu prindea în inima mea. Îmi era silă şi greaţă de orice învăţături sufleteşti. Ajunsesem o grădină a diavolului plină cu neghinele lui. Ajunsesem şi eu un semănător de neghină. Semănam în lume neghina diavolului: clevetiri, bârfeli, minciuni etc.
Preabunule Doamne! Tu m-ai scăpat din starea aceasta nenorocită. Ai curăţit ogorul inimii mele arzându-l cu focul Duhului Sfânt şi udându-l cu scump sângele Tău. Dar ajută‑mă, Doamne, ajută-mă şi mă apără şi mai departe în contra vrăjmaşului semănător de neghină. Apără-mă cu puterea Ta contra acestui semănător mişel.
Duhule Sfinte! Arde cu focul Tău cel sfânt toate încolţirile neghinei din inima mea. Duhule Sfinte, întreabă‑mă neîncetat de este inima mea un ogor pentru grâul Domnului sau pentru neghina diavolului… De sunt un semănător de grâu sau un semănător de neghină.
Du-te şi seamănă scai…
O femeie a venit la mine să se spovedească. A început îndată:
– N-am omorât, părinte, n-am aprins, n-am furat, ci, iac-aşa, vorbe de astea, clevetiri şi minciuni am mai purtat printre oameni…
– Pentru clevetiri îţi dau un canon mic. Du-te acasă, ia spicul de la doi scaieţi ce s‑au copt şi împrăştie sămânţa lor în grădină. Vino apoi la mine peste zece zile.
După zece zile:
– Ai semănat sămânţă de scai?
– Da.
– Apoi du-te acum şi o strânge.
– Asta una nu se poate, părinte. Sămânţa s-a împrăştiat şi de atunci a prins şi rădăcină.
– Apoi vezi, dragă suflete, aşa sunt şi clevetirile şi minciunile tale. Sunt sămânţa cea rea ce zboară ca vântul şi prinde rădăcină. O dată ce le-ai slobozit în lume, nu le mai poţi strânge. Ele fac roadă şi seceriş pentru diavolul. Clevetirile tale sunt neghină din hambarul diavolului. Din ele răsar zavistii, mânii, certuri… Ele sunt un păcat tot atât de mare ca şi când ai aprinde casa vecinului tău.
Preot Iosif Trifa, din ”Din pildele Mântuitorului”
– Ed. a 5-a. – Sibiu: Oastea Domnului, 2000
