Slăvit să fie Domnul!
Este aproape incredibil să auzi că poate există plictiseală în viața omului dar mai ales când poți fii la adunare.
Ce este plictiseala? Renunțarea de a fi ființă rațională pe care a făcut-o Dumnezeu.
Chiar dacă nu mă interesează adunarea, sau poate mă plictisește, impropriu spus, pentru că adunarea întotdeauna are ceva de dat minții sau inimii, sau cel puțin motive de bârfă cu altcineva despre ce sa vorbit sau cum sa vorbit, sau cine a vorbit.
Cel puțin curiozitatea de a vedea ce are de spus fratele îți poate alunga plictiseala.
În literatura duhovnicească a părinților sfinți ai bisericii această plictiseală se numește achedia-akedia-acedia ; sau demonul de amiază.
Pentru cei cărora viata nu la mai poate oferi nimic, apare plictiseala.
În plus e o problemă gravă pentru că plictiseala aduce nesimțirea Duhului.
ATENȚIE! Stăm în adunare cu mintea judecând și analizând tot ce se vorbește fără a ne lăsa pătrunși de cuvintele harului. E timpul să mai ascultăm și cu inima ceea ce Duhul vrea să ne pună pe inimă.
Ca preot slujesc Sfânta Liturghie în fiecare duminică, iar în post de trei sau patru ori pe săptămână, și fiecare liturghie e unică. Liturghia nu se repetă niciodată.
Duhul Sfânt nu se repetă niciodată, ci trăirile sunt întotdeauna altele.
Plictiseala???? chiar nu am idee ce este ea. Dar cu siguranță este o sinucidere sufletească ne mai acceptând Duhul Sfânt ca Unul ce ne aduce cu orice adunare trăiri ne mai trăite până atunci.
Plictiseala = renunțare la creșterea noastră intelectuală, creativă, duhovnicească, etc… de orice factură vreți.
E ca și cum ai spune m-am plictisit de rugăciune. Așa ceva nu există, decât dacă nu-L avem pe Dumnezeu în rugăciune. Ne rugăm la pereți și normal că te plictisești că peretele nu are viață să ai comuniune cu el.
Pr. Avasilcăi Vasile
