Poate fi-nfrunzită lunca,
iarba s-o-nveşmânte,
mieii pe câmpii să zburde,
graurul să cânte,
pot cireşii să-nflorească,
inul să răsară,
poate câmpul să-nverzească
– nu e Primăvară.
Pot copiii să se joace,
vântul să adie,
pot să se îmbrace-n zâmbet
caişii toţi la vie,
pot albinele s-alerge
floare după floare,
clopotele pot să cânte
– nu e Sărbătoare.
Pot să sune mii de strune,
cântecul suspină,
pot să ardă candelabre,
jale e-n lumină,
pot să fie ouă roşii,
casa e tăcere –
cât mormintele sunt pline
nu e Înviere.
Când nu vor mai fi pe lume
ziduri şi lăcate,
când va respira şi gândul
numai libertate,
când va fi lumină-n casă
şi senin afară,
– aia fi-va Sărbătoare,
aia, Primăvară!…
Traian Dorz
Foto: Emi Popa
