Poate spui şi tu la alţii despre calea ascultării,
însă vezi mereu mai mare vrăjmăşia nepăsării
şi cu cât vezi mai cu teamă împlinindu-se Scriptura,
vezi în loc de pocăinţă cum cresc relele şi ura.
Poate vezi şi tu păcatul – fără frică şi ruşine,
cum nici post, nici rugăciune, nimeni seamă nu mai ţine,
cum desfrâul tot aduce boale, sânge şi teroare,
până când viaţa însăşi va ajunge-ngrozitoare.
Poate simţi şi tu că astfel mult nu poate să mai ţină,
că-i cu neputinţă focul şi pierzarea să nu vină,
că se-apriopie şi-i gata trăsnetul să izbucnească,
ca-n dezastrul cel din urmă, răul tot să se sfârşească.
Poate crezi şi tu aceasta, uneori te şi-nfioară,
dar îndată uiţi – şi somnul vine iar şi te doboară,
iar păcatul creşte, creşte până-n clipa care vine
să se prăbuşească cerul şi pe lume, şi pe tine.
Poate-auzi şi tu această ultimă înştiinţare,
poate nu mai faci păcatul s-o priveşti cu nepăsare,
poate-ntorci şi tu la Domnul până poţi şi până-ai unde,
poate n-aştepţi până-n clipa să nu ştii unde-a te-ascunde.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014