Sufletul are hrana lui, iar trupul are hrana lui. Hrãnirea pânã la îmbuibare a trupului aduce moartea sufletului, însã hrãnirea sufletului aduce viațã și trupului. Confortul plãcerilor duce la comoditatea totalã a omului, lipsa de gestionare a timpului, a alegerilor și face din noi locuitorii unui babilon „dulce”. Știința înainteazã, medicina e din ce în ce mai dezvoltatã, școalã e doritã de fiecare și cunoașterea e țelul multora.
Școala unde fiecare individ se formeazã, locul care deschide universul celor mai necunoscute și interesante lucruri, care te zidește și îți dã o formã, este astãzi locul înspre care – cu pãrere de rãu – privești. Cu regret, vezi cum nu se mai clãdește aproape nimic valoros moral, totul ia o formã ușoarã care nu rezistã la nici cea mai micã furtunã. Schițele din sufletul copilului se spulberã și nu rãmâne nici locul. Tinerii, copiii, adolescenții sunt o problemã a lumii întregi. Fiecare popor își dorește tineret sãnãtos, de aceea cautã cele mai bune soluții pentru a-l îndrepta.
Mã voi opri asupra unui aspect din viața tinerilor, care distruge atât spiritual, trupește, cât și psihic. Când pronunțãm cuvântul libertate, pe fața multora se schițeazã zâmbet dar, în spatele zâmbetului, e un perete de durere. Libertatea a fost înțeleasã în mod greșit, de aceea ea s-a transformat în libertinaj, care înseamnã durere. „Hristos este singurul Educator desãvârșit și învãățãtura Lui este singura cale spre fericirea fiecãrui om, a fiecãrui popor și a fiecãrei generații. Hristos este lumina și rezolvarea fericitã a fiecãrei probleme de orice fel și de orice mãrime. Nu existã niciun întuneric din care El sã nu te scoatã, nicio trebuințã pe care El sã nu o împlineascã, nicio primejdie din care El sã nu te scape. Numai sã fie primitã și urmatã îndrumarea Lui” (Traian Dorz).
Întrebarea care se pune este: Cine Îl mai dãruiește pe Hristos ca bucurie sau cine Îi mai încredințeazã rezolvarea marilor probleme lui Hristos? Școala nu-L mai gãzduiește astãzi pe Domnul, spitalele L-au gonit pe Doctorul Suprem, iar societatea se bazeazã pe propriile forțe. Curiozitatea tinerilor a fost explodatã de libertate și de avalanșe cu informații, maturizarea minții în necurãție aduce moarte sufletului și boalã trupului. Uitãm ce spune în Cântarea cântãrilor: „…vã rog fierbinte (…) nu stârniți, nu treziți dragostea pânã nu vine ea” (Cânt. Cânt. 8, 4).
Mulți dau vina pe profesori, pe școalã, alții pe neimplicarea preoților, alții însã nu mai au nimic de spus, cãci aceștia se luptã sã aducã iluzia protecției și încurajeazã pãcatul, prin așa zisa educație a sãnãtãții. Bolile invadeazã populația tânãrã, mortalitatea crește, spitalele sunt pline, însã cei mai mulți nu apeleazã la Hristos, ci cautã soluții omenești.
Ancuța PAVEL (TUDOSANU)
