Home PORUMBEL…

PORUMBEL…

PORUMBEL…

…din stejarii depărtaţi,
fără soţ şi frate,
singur-singurel străbaţi
zări îndepărtate –
arse şi pustii, şi moarte zări îndepărtate.

Glas străin te prigoneşte,
uli’ viclean te-alungă,
iar din urmă dorul creşte,
calea-i tot mai lungă –
zarea arde, dorul creşte, calea-i tot mai lungă.

Arzi de sete-n gol de stepe,
pieptu-i vâlvătaie
şi-nnoptarea grea începe
aripa să-ţi taie –
înnoptarea morţii-ncepe aripa să-ţi taie.

Nicăieri nu-i nici o frunză,
nici o creangă verde,
nici un suflet să pătrunză
dorul ce te pierde –
cât de mare şi fierbinte-i dorul ce te pierde!

Unde-i albul suflet, oare,
care te-nţelege,
unde-i mâna iubitoare,
rănile să-ţi lege –
mâna albă, mâna moale, rănile să-ţi lege?

Cazi…, dar sufletul tău suie
zâmbet alb spre soare,
către Ţara unde nu e
dor şi depărtare –
unde nu e despărţire, dor şi depărtare ,

Unde te aşteaptă-n cale
veci de slăvi senine,
Ţara dorurilor tale,
porumbel străine –
Dorul dorurilor tale, porumbel străine…

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

error

Author: Adi.Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *