Preoţii şi alcoolul
Toate Scripturile spun că preotul trebuie să se ferească de alcool şi beţie
Domnul a vorbit lui Aaron şi i-a zis: tu şi fiii tăi împreună cu tine (adică neamul leviţilor, preoţilor, să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare… ca să puteţi deosebi se este sfânt, de ce nu este sfânt, ce este curat, de ce este necurat, şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe carele-a dat Domnul prin Moise“ (Levitic 10, 8-11).
„Toţi păzitorii lui Israel sunt orbi, fără pricepere; toţi sunt nişte câini muţi care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi şi le place să doarmă. Totuşi sunt nişte câini lacomi care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui. Veniţi – zic ei – am să caut vin şi ne vom îmbăta cu băuturi tari. Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău“ (Isaia 56, 10-12).
„Preoţi şi prooroci sunt îmbătaţi de băuturi tari, sunt stăpâniţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari; se clatină când proorocesc, se poticnesc când judecă“ (Isaia 28, 7).
„Trebuie ca episcopul (şi, cu atât mai vârtos, preotul) să fie fără prihană, bărbatul unei singure femei, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste… să nu fie beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani“ (I Timotei 3, 2-4).
„Episcopul (şi preotul) ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav, să fie iubitor de bine, cumpătat, drept, înfrânat“ (Tit 1, 7-9).
Cu alcoolul şi băutura
diavolul a stricat şi praznicele Domnului
Pe multe din poruncile şi învăţăturile Domnului Dumnezeu le-a stricat diavolul cu ajutorul alcoolului, dar parcă pe nici una n-a stricat-o aşa de mult ca pe ziua Domnului şi praznicile Domnului.
Biblia ne spune că ziua a şaptea – Duminica – este Ziua Domnului. Dar diavolul sare astăzi şi răspunde că a lui ea această zi.
„A mea este ziua a 7-a – zice diavolul – pentru că în această zi aleargă oamenii să-şi isprăvească daraverile şi fac negustorii şi târguri. În această zi se strâng oamenii să facă clevete, minciuni, fălii, şi, mai ales în această zi, intră în casa şi biserica mea: în cârciumă, unde mă preamăresc cu sudălmi, beţii, jocuri şi destrăbălări. Ziua a 7-a e ziua mea – zice Satan – pentru că în această zi îmi slujesc mie oamenii mai mult ca oricând“.
Ziua Domnului ar trebui să fie ziua de laudă şi mărire lui Dumnezeu aşa cum arată chipul de alături. În această zi ar trebui să cânte cerul şi pământul: „Lăudaţi-l pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-l pe El soarele şi luna, stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El împăraţii pământului şi popoarele…“ (Psalm 148).
Dar în loc de această cântare de mărire lui Dumnezeu, Duminica răsună cârciumile, jocurile, clăcile, balurile, ospeţele şi toate tămbălăurile şi păcatele. Toate desfătările cele lumeşti şi de suflet stricătoare se fac azi Duminica, în ziua Domnului, în ziua sufletului. Biblia ne spune că odinioară Antioh, împăratul păgân, a trimis pe căpitanul Apolonie să măcelărească pe locuitorii Ierusalimului. „Şi sosind Apolonie cu oaste la Ierusalim, s-a făţărnicit a fi de pace şi a aşteptat sărbătoarea Sâmbetei“ (când tot poporul era la preumblare pe uliţe şi pe la petrecănii). Atunci ieşi Apolonie fără veste cu ostaşii pe străzi şi umplu de sânge şi de ucidere uliţele Ierusalimului (Cartea a doua a Macabeilor, cap. 5).
Ş diavolul, ca Apolonie, aşteaptă cu vicleşug sărbătorile Domnului şi atunci se sloboade cu oastea lui asupra creştinilor şi face grozavă ucidere şi vărsare de sânge în sufletul lor. Cârciumile, uliţele, locurile de joc şi petrecere, în toată Duminica şi sărbătoarea se stropesc cu sângele sufletesc al celor pe care Satan cu oastea lui i-a rănit şi i-a omorât.
Cititorule1 Cum prăznuieşti tu ziua Domnului, ziua sufletului??…
Praznicele „creştinilor“ de azi
Un „Hristos a înviat“ din fereastra unei bodegi
Chipul de alături l-a văzut de Paşti în fereastra unei bodegi (o cârciumă în care se vinde şi de-ale mâncării). Şi cum l-am văzut îndată mi-am zis: Iată, aceasta este Învierea creştinilor de azi… iată o icoană adevărată a praznicelor de azi.
Mâncare şi băutură; petrecere şi chef – ăsta e praznicul creştinilor de azi. Asta e bucuria Învierii.
Bodegarul cu fereastra de alături a fost foarte sincer când a aranjat un „Hristos a înviat“, cu mâncare şi băutură. Căci bucuria Învierii – ca şi a celorlalte praznice – răsună pe la cârciumi, pe la chefuri şi beţii.
În noaptea şi ziua Învieri, nicăieri nu spune Evanghelia că s-ar fi îmbătat cineva. Pe buzele tuturor era vestea cea dulce că a înviat Domnul… Iar azi e alcoolul, însăşi beţia!
„Bucuria“ cu care aşteaptă creştini de azi
Naşterea Domnului şi celelalte praznice mari
Foarte potrivit e arătat în chipul de mai jos „bucuria“ cu care aşteaptă creştinii de azi Naşterea Domnului. „Chefuri, dansuri, petreceri, desfătări lumeşti… aceasta este „bucuria“ de praznice a celor mai mulţi creştini.
Bucuria Naşterii, creştinii de azi au dus-o la cârciumă, în casa lui Satan.
În Praznicul Naşterii, Pruncul Iisus vede „primirea“ ce i-o fac oamenii şi se întreabă îngrozit: „asta-i bucuria cu care Mă aşteaptă oamenii pe pământ?“
După post, o dată cu Naşterea Domnului şi Învierea Domnului se dezleagă jocurile, petrecerile, chefurile şi beţiile ca şi când Iisus, Fiul lui Dumnezeu, ar fi venit pe pământ să-i dezlege pe oameni la desfătări şi păcate.
Nicăieri nu citim în Evanghelie că s-ar fi îmbătat cineva în noaptea Naşterii sau în noaptea Învierii. În noaptea Naşterii stau îngerii împreună cu păstorii, cântau şi preamăreau pe Dumnezeu. Iar în noaptea şi ziua Învierii, pe buzele tuturor era nu băutura, ci vestea cea dulce că a înviat Domnul.
Creştinii cei dintâi petreceau „praznicele“ în psalmi, în lăudări şi în cântări duhovniceşti (Efeseni 5, 18).
„Bucuria„ praznicelor de azi e o bucurie ce n-are nimic cu praznicele. E o bucurie ce batjocoreşte praznicele.
Părintele Iosif Trifa, din “Alcoolul duhul diavolului”
