Praznicul Învierii este praznicul Mielului

Paştile – anafora – pe care le mâncăm în Ziua Învierii închipuie pe Mielul Cel ce S-a jertfit pentru noi şi învierea noastră la o via­ţă nouă.

Praznicul Învierii es­te praznicul Mielului, praz­nicul adu­cerii-amin­te că Mielul lui Dumnezeu a murit pentru păcatele noastre şi prin moar­tea Lui am scăpat din robie la libertate şi din moarte la viaţă.

Alături de „Hris­tos a înviat!“, în Ziua Învierii ar trebui să răsune şi cântarea „Slă­vit să fie Mielul!“, căci prin El şi jertfa Lui am scăpat din moarte şi osândă.

Noi suntem în chipul muncitorului din Ruhr. Toţi suntem într-o neîncetată alunecare şi prăbuşire în moar­te şi păcat. Ce s-ar alege de noi dacă dedesubtul căderii noastre n-ar fi Mielul lui Dumnezeu, Cel care moare pentru noi şi ne scapă prin moartea Lui?

Muncitorul scăpat putea să spună: Eu am scăpat prin moartea unui miel… Eu trăiesc prin moartea unui miel.

Noi nu numai că putem spune acest lucru, ci trebuie să-l strigăm pe tot locul. Să strigăm prin tot locul că noi trăim prin jertfa şi sângele Mielului. Slavă Ţie, Miel preasfânt, amin şi de-a pururi slavă Ţie, pentru acest dar mare şi sfânt de care ne-ai învrednicit.

Biblia ne spune că cetele îngereşti Îl slăvesc neîncetat pe Mielul. „Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ înaintea Mielului şi cântau o cântare nouă şi ziceau: «Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile; căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, pe toţi oamenii, din orice seminţie, din orice limbă, de orice norod şi orice neam»“ (Apoc. 4, 10-11; 5, 8-9).

Slavă Ţie, Miel preasfânt, că ne-ai răscumpărat şi pe noi cu scump sângele Tău şi ne-ai făcut nouă „os­păţ“. Mântuirea noastră este a Dumnezeului nostru Care şade pe scaunul de domnie şi a Mielului… Amin, a Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor. Amin (Apoc. 7, 10-12).

Părintele Iosif Trifa, din „La Învierea Domnului” Editura «Oastea Domnului», Sibiu, 2002