Iubiti frati si surori,
Stiti ca duminica de astazi este denumita Duminica Ortodoxiei. M-am gandit ca este foarte greu in ziua de astazi sa definesti ce este Ortodoxia, pentru ca sunt multi oameni care se pretind ortodocsi, desi vedem ca unii n-au nicio legatura cu dragostea Ortodoxiei, altii n-au nicio legatura cu invatatura Ortodoxiei. De aceea este foarte greu sa va dau o definitie a ceea ce inseamna Ortodoxia. Si poate ca as risca ca eu insumi sa nu fiu ortodox daca as incerca sa o incadrez in cateva cuvinte. Daca mergem la etimologia cuvantului, atunci este foarte simplu: „orto” si „doxa” – doua cuvinte grecesti care inseamna pe de o parte „drept”, si pe de alta parte „slavire”. Deci ortodox este acela care este dreptslavitor. Adica un om care si Il slaveste pe Dumnezeu, dar este si drept, sau Il slaveste in mod corect, in mod drept. Ce inseamna asta – este foarte greu. Poate ca Evanghelia ce s-a citit astazi ne lamureste mai bine. Parintele Iosif Trifa spune ca un om poate sa inceapa lucrarea de propovaduire, lucrarea de credinta, viata de credinta cu cuvintele pe care le zice Andrei atunci cand il gaseste pe fratele sau, Petru. In versetul 40 din primul capitol de la Ioan:
„Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon-Petru. Acesta a gasit intai pe Simon, fratele sau, si i-a zis: Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos.”
Si parintele Iosif spune ca de la aceste cuvinte trebuie sa plece totul. Cand L-ai gasit pe Mesia cu adevarat, toate se lumineaza in viata ta! Dupa aceea vedeti, la fel, marturia lui Filip:
„Am aflat pe Acela”.
Deci, cand vrem sa vorbim oamenilor despre Dumnezeu nu merge sa le faci morala, sa ii critici, sa ii lovesti in dreapta si in stanga – ca nu e Ortodoxie! Ortodox inseamna sa mergi si sa spui: eu L-am aflat pe Acela si vreau sa ti-L daruiesc si tie!
Vino si vezi!Ati auzit cantarea […]:
„Tu, care ai aflat lumina fericitei cai/ Zboara-n valurile lumii, scapa-ti fratii tai”.
Daca nu zbori, inseamna ca nu ai aflat pe Hristos, nu L-ai aflat cu adevarat pe Mesia! Daca Il tii numai aici, in Biserica, si te multumesti cu El si zici: Doamne, multumesc ca esti in inima mea, multumesc ca esti in familia mea… Ala nu este Hristosul ortodox, nu este Dumnezeul nostru adevarat! De aceea, dreapta slavire inseamna si drept, corect, dar si sa Il slavesti pe Dumnezeu. Si Il slavesti prin viata ta, prin trupul tau, prin vorbele tale, prin purtarea ta, prin modul de viata in mijlocul societatii in care traiesti.
Poate ca nici asta nu este intamplator. Atunci cand vorbim despre Ortodoxie, Parintii Bisericii spun ca a triumfat Ortodoxia atunci cand icoanele au fost lamurite, in anul 787, si nu vreau sa va repet istoria pe care v-am spus-o anul trecut despre cinstirea sfintelor icoane, ci vreau sa vedem ca icoana nu inseamna altceva decat „chip”. Sinonim cu icoana e chip. Cuvantul „chip” e sinonim cu cuvantul „icoana”. Haideti sa vedem foarte limpede cum se arata in icoana practic invatatura aceasta despre care am vorbit la inceput – aflarea lui Hristos.
Filip Il roaga pe Mantuitorul (Ioan, 14, 8):
„Filip I-a zis: Doamne, arata noua pe Tatal si ne este de ajuns!”
Adica, dupa atata vreme de propovaduire, dupa ce vede minuni, aude despre Tatal pe Domnul Iisus vorbind, Filip vine si spune: Arata-ni-L pe Tatal! Daca Il vedem pe Tatal nu ne mai trebuie niciun argument, nicio alta dovada, ne este destul! Si Mantuitorul oarecum intristat:
„Iisus i-a zis: De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe?” – („Nu M-ai cunoscut” zice) –
„Cel ce M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal. Cum zici tu: Arata-ni-L pe Tatal! Nu crezi tu ca Eu sunt intru Tatal si Tatal este intru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatal, Care ramane intru Mine, face lucrarile Lui. Credeti Mie ca Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine. Iar de nu, credeti-Ma pentru lucrarile acestea.”
Cand vorbim despre icoana, in primul rand vorbim despre Hristos, Care binevoieste sa Se faca chip, sau icoana a Tatalui. Vedeti Filipeni cap. 2, incepand cu versetul 6, Sf. Pavel lamureste problema aceasta a lui Hristos Care, chipul lui Dumnezeu fiind, a binevoit sa ia trupul acesta omenesc. Deci Dumnezeu e nevazut – clar, nimeni nu Il poate vedea pe Dumnezeu, „pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata” – zice Evanghelia. Evreii aveau dorinta aceasta totusi de a-si imagina ceva, de aceea apare vitelul de aur, de aceea incearca sa si-L imagineze pe Dumnezeu si nu-L vad nicicum. Si primesc porunca de la Dumnezeu: „Ceea ce n-ai vazut sa nu faci!” Desi Dumnezeu le da porunca „sa nu faceti chip cioplit”, pe de alta parte le spune „sa faceti niste ingeri pe capacul chivotului” – astea nu erau chipuri cioplite? Dar nu zice ca ala este Dumezeu, nici vorba! Dar, dupa ce Hristos ia chip, adica ia trupul acesta omenesc si incepe sa Se arate oamenilor, noi aceasta zugravim, nu pe Dumnezeu Cel nevazut. Si aici practic Hristos vrea sa ne lamureasca: Atunci cand L-ai primit pe Hristos, cand L-ai aflat pe Mesia intelegi toata Sfanta Treime, intelegi ca Tatal este in Hristos si cand te uiti la Hristos nu Il vezi doar pe Hristos izolat, singur, ci Il vezi pe Tatal impreuna cu Duhul Sfant, vezi toata Sfanta Treime. Aici intelegi care este cinstirea cu adevarat a lui Dumnezeu. Stiu ca este foarte greu lucrul acesta, si aceasta a fost o problema pe care Parintii Bisericii au lamurit-o in ani de zile.
Era intr-un sat un om necredincios care tot radea de sotia si de copiii lui care mergeau la Biserica, si se rugau, si credeau in Domnul Iisus Hristos. Si omul asta zicea:
“Mai, nu se poate, daca chiar exista Dumnezeu nu se poate ca El, care a creat universul, sa Se faca mic, sa Se faca om, sa Se lase batjocorit de ceilalti! Imposibil. Ce Dumnezeu ar putea sa faca asa ceva?“
Si omul tot razand, asa, de sotia si de copiii lui, intr-o zi, intr-o iarna geroasa, vede pe deasupra casei un stol de gaste. Si cum era iarna grea, gastele dintr-o data incep sa cada, nu mai pot sa dea din aripi, unele se bateau de geamurile lui, altele cadeau pe acolo. Si atunci a zis:
“Mai, ce sa fac cu gastele astea ca sa le salvez? Astea nu mai pot ajunge in tarile calde, a venit iarna mai repede si daca n-au fost in stare sa se grabeasca … Hai ca le bag in sura la mine si acolo le pazesc, le protejez de iarna si le dau drumul la gastele astea salbatice la primavara“.
Dar, oricat a incercat el, s-a dus prin spate, gastele tot pe langa, le-a chemat cu mancare din fata – n-au inteles nicicum. Si atunci a zis:
“Ma duc in cotet si iau o gasca de-a mea”.
Si o ia si o arunca intre ele. Si gasca aceea domestica zboara catre sura si toate gastele salbatice dupa ea. Si atunci omul zice:
“Asa, v-a trebuit una de-a voastra sa vina ca sa intelegeti pe unde trebuie sa mergeti. Pe mine n-ati stiut sa ma ascultati”.
Si atunci, cand a pronuntat cuvintele acestea, si-a dat seama cat adevar ii spuneau sotia si copiii lui. Ca oricum S-a straduit Dumnezeu sa Se coboare la noi, sa ne arate in fel si chip invatatura prin prooroci, prin sfinti, noi n-am priceput. De aceea a fost necesar ca Hristos sa Se faca Unul de-al nostru, in chipul nostru, ca sa ne inteleaga toate patimile, toate cuvintele, toate starile, toate bolile. Si in felul acesta El sa ne mantuiasca, El sa ne scape.
De aceea, cand vorbim de icoana lui Hristos nu vorbim doar de icoana pe care o sarutam si la care ne inchinam – si aceasta este icoana lui Hristos. Dar icoanele sunt puse inaintea ochilor nostri stiti pentru ce? Pentru a ne fi modele. Pentru a privi la Hristos si la sfinti, si a vedea unde trebuie sa ajungem. Uitati-va ce spune Sf. Apostol Pavel Galatenilor, cap. 4, v. 19:
„O, copiii mei, pentru care sufar iar durerile nasterii pana ce Hristos va lua chip in voi.”
Hristos trebuie sa Se faca icoana in noi! Cum se face asta? Pai cand Hristos intra – nu mai trebuie nimeni sa te impinga de la spate. Cand omul primeste pe Hristos trebuie sa se vada o diferenta intre omul cu Hristos si omul fara Hristos. Si in imbracaminte, si in purtare, si in vorbire, in toate. Daca nu se vede o diferenta inseamna ca nu e Hristos acolo! Zicea Sf. Simeon Noul Teolog: Nu va amagiti! Nu toti cei care s-au botezat Il poarta pe Duhul Sfant! Pentru ca nu se poate sa Il ai pe Duhul Sfant in mod inconstient: Eu Il am pe Duhul Sfant, dar nu se intampla nimic cu mine, nu transforma nimic in viata mea, nu imi da nicio putere! Daca nu se schimba nimic in viata ta inseamna ca nu Il ai pe Duhul Sfant! Asta e foarte clar si foarte important lucrul acesta. Cand privim la Hristos care Se face chip al nostru trebuie sa Il privim ca si Cel Care Se smereste pana la ultimul grad, sau la cel mai inalt grad al smereniei daca vreti. El este model al nostru in care sa ne smerim!
Va dau o alta intamplare care, cel putin pe mine m-a facut sa inteleg si mai bine ce inseamna icoana lui Hristos in noi. La un magazin de animale se duce un copilas. Avea doar 5 lei in buzunar si intreba: “Cat sunt cateii?”. “Pai uite, sunt de la 100 lei in sus“. “Bine, dar as vrea sa ii vad pe toti“. “Cati bani ai? Pai am 5 lei, dar totusi vreau sa ii vad!” Si vine vanzatorul si ii arata toti cateii de acolo, si intre toti ceilalti copilul vede un catel schiop si zice: “Uite, mie mi-ar placea acesta!” Si vanzatorul spune: “A, pai pe acesta ti-l dau gratis“. “Nu, nu, nu, de ce sa mi-l dai gratis? Si el merita ca si ceilalti, acelasi pret. Uite, iti dau 5 lei acum si in fiecare luna o sa vin sa iti dau 5 lei pana cand ajung la suma respectiva“. “Nu, ti-l dau gratis, dar trebuie sa te gandesti foarte bine. Catelul asta nu o sa umble niciodata cum trebuie, intotdeauna va schiopata, are piciorul asta rupt“. Si atunci copilul isi ridica pantalonul si spune: “Domnule, catelul acesta are nevoie de cineva care sa il inteleaga!” Si ii arata vanzatorului ca el avea piciorul amputat si purta proteza. Si spune: “Catelul asta are nevoie de cineva care sa il inteleaga, sa nu il batjocoreasca atunci cand umbla schiop, sa nu rada de el, ci dimpotriva, sa se poata cobori la nivelul lui si sa aiba grija cu toata dragostea de el“.
Ei, cred ca Hristos asta a facut pentru noi. Bolile noastre le-a purtat, neputintele noastre le-a luat asupra Lui pentru ca sa ne inteleaga pana in strafundul inimii noastre, pentru ca sa ia chip in noi. Si asta stiti ce inseamna? Inseamna ca si noi sa privim spre ceilalti, tot in acelasi fel si in acelasi mod. Ortodox – asta inseamna la urma urmei: sa poti sa privesti pe cel de langa tine asa cum Hristos te priveste pe tine. Sa te uiti la el si sa nu-i judeci toate defectele, sa nu-i judeci toate schiopatarile – pentru ca toti avem! Ca Hristos Se uita cu dragoste si ia bolile noastre si pacatele noastre asupra Lui tocmai ca sa ne vindece de ele.
Haideti sa privim cu adevarat Ortodoxia in esenta ei, in adevarul si in dragostea ei impreunate. Niciodata numai adevar, niciodata numai dragoste, ci intotdeauna echilibrul acesta. Si, daca vreti poate ca ortodox inseamna ce spunea Mantuitorul despre Natanael:
„Iata cu adevarat om in care nu este viclesug”[…]
