Iată, în continuare, cele unsprezece scrisori ale celor rămaşi statornici lângă Părintele Iosif.
1. Un om şi o judecată
Omul este Părintele Iosif Trifa, judecata este a Consistoriului Bisericesc din Sibiu. Dar poate se vor întreba unii ce are a face una cu alta. Pentru noi, aceştia însă, „care persistăm în spiritul de răzvrătire“, faptul acesta are o importanţă covârşitoare.
De ce? Pentru că din pricina judecăţii acesteia nenorocite, mulţi fraţi ostaşi se vor „sminti“, văzând „dreptatea“ judecăţii bisericeşti; iar sectanţii, care şi aşa ne acuză destul că la noi în Biserică nu este posibilă mântuirea, acum vor căpăta şi mai mult curaj, putând dovedi lumii, cu judecata asta nenorocită, cum răsplăteşte Biserica – recte Ierarhia – pe cei care caută mântuirea prin Biserică.
Şi acum, o mică paranteză. Iubiţii noştri fraţi ostaşi îşi vor aminti, cred, de Evanghelia din Duminica Orbului (a VI-a după Paşti, Ioan 9, 1-38).
Ei bine, asemănarea dintre evanghelia aceasta şi judecata Consistoriului din Sibiu este aşa de izbitoare, că nu se poate să nu o fi observat toţi fraţii ostaşi care au ascultat-o şi citit-o atunci. Amintiţi-vă bine: de la Crăciun, când noi – aceştia, care odinioară am fost orbi, iar acum vedem prin omul acesta, Iosif Trifa (Ioan 9, 25) – suntem bătuţi mereu la cap ca să dăm slavă lui Dumnezeu pentru tămăduirea noastră, dar să ne lepădăm de omul acesta pentru că este „păcătos“ (Ioan 9, 24). Ei bine, noi nu „ştim“ dacă omul acesta este „păcătos“, noi ştim că am fost orbi şi acum vedem, şi omul acesta ne-a deschis ochii (Ioan 9, 25). Şi mai ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi, ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă (Ioan 9, 31).
Deci, dacă omul acesta ar fi păcătos, n-ar putea face nimic (Ioan 9, 33). Cum vreţi atunci să spunem noi că este „păcătos“, când „lucrurile“ lui mărturisesc pentru el?
Dacă am tăcea noi, pietrele ar striga.
Şi, fiindcă n-am tăcut, vor să ne dea afară (Ioan 9, 34), din moment ce s‑au trimis circulare aspre preoţilor ca să nu mai administreze sfânta Împărtăşanie ostaşilor care urmează pe trâmbiţaşul Domnului. Judece fiecare cât este de „plină“ de dragoste şi de „grijă părintească“ măsura aceasta nemaiauzită.
Dar fraţii ostaşi să nu se tulbure, pentru că toate acestea s-au întâmplat ca să se „împlinească Scripturile“…
Şi, văzându-se că ostăşimea toată urmează pe trâmbiţaşul Domnului, şi‑au adus aminte de cuvântul care zice: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile“. Şi atunci au tăbărât asupra lui cu toată furia, spre nimicire (Luca 11, 53-54).
Zice-se că acum l-au caterisit. Rău! Foarte rău! Cu atât mai rău pentru judecătorii lui când mâine se va vedea nedreptatea acestei judecăţi bisericeşti. (Vai, cât ne doare acest cuvânt!)
Fiindcă nedreptatea aceasta se va vădi, deoarece sunt „alţii“ care nu gândesc la fel cu „părinţii“ noştri de la Sibiu.
S-a mai luat o dată la Sibiu o măsură nedreaptă (sugrumarea lui «Isus Biruitorul»). Au venit alţii însă şi au îndreptat nedreptatea aceea… Şi cât de rău le-a şezut celor dintâi atunci! La fel va fi şi acum.
O credem, o dorim aceasta. Oricum va fi însă, ostaşii Domnului să stea tari pe temelia lor. Domnul va avea grijă de noi şi de alesul Său. Deci cu toţii în genunchi să I ne rugăm ca tuturor să ne dea: „Înger de pace, credincios şi îndreptător vieţii noastre“. Amin.
Preot Şt. Smărăndescu
(Din «I. B.» nr. 25, din 1935)
va urma
din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000
