«…Domnule părinte, spune o scrisoare, eu sunt de profesie comerciant şi cârciumar… Vă rog să mă înscrieţi şi pe mine în Oastea Domnului, căci mă lepăd de băuturile spirtoase, de sudalme şi răutăţi… şi nu voi mai deschide duminica, cum fac ceilalţi colegi ai mei, iar în loc de aceasta, voi împărţi printre oameni cărţile şi foile sfinte de la dvs, ca să-i îndemn să se înscrie şi ei în Oastea lui Hristos. Vă rog frumos să mă înscrieţi şi pe mine în Oastea lui Iisus, sperând că pasul meu îl vor urma şi alţii…
Filip Mureşan, Buteni, jud. Arad, 3 martie1924»
Scrisoarea de mai sus – adaugă Părintele Iosif – vine dintr-o parte de unde nu ne aşteptam. Această gazetă a avut cuvinte grele şi, de multe ori, tăietoare şi necruţătoare la adresa cârciumilor şi cârciumarilor – şi, iată, din rândul celor mustraţi se ridică unul care vede şi judecă scrisul gazetei nu după câştigul pe care îl are el trupeşte, ci după glasul sufletului său… Minunate schimbări a făcut puterea lui Dumnezeu în casa ta şi în sufletul tău, Filipe… În loc de băutură tu vei împărţi de acum înainte oamenilor lumină şi hrană sufletească. Rămâi în această apostolie şi Domnul îţi va schimba «paguba» ce o ai din aceasta, în mare câştig de mântuire sufletească… Fie ca pilda ta să fie urmată şi de alţi «colegi»… Ce bine ar fi să facă toţi cârciumarii aşa… Gândiţi-vă, iubiţi cârciumari, că şi voi aveţi un suflet care strigă după mântuire. Colegul vostru a auzit acest glas al sufletului său. Voi nu vreţi să-l ascultaţi?“
Pr. Trifa
«Lumina Satelor» nr. 11, din 23 martie 1924
Traian Dorz, din “Istoria unei jertfe”, vol. I, pag 307
1 Comment