Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Privighetoarea orbită

Privighetoarea orbită

Privighetoarea orbită

Cine nu cunoaşte cântecul cel fermecat al privighetorii? Ce minunat cântă privighetoarea! Dar ea nu cântă decât noaptea sau, cel mult, pe înserate, când a slăbit lumina.

În colivie i se împuţinează lumina, ca să cânte cât mai mult. Ba s-au aflat unii amatori de păsări cântătoare care au mers mai departe. Au trecut în barbarie. Au stricat ochişorii cei negri ai privighetorii; au orbit-o, pentru ca, simţindu-se într-o veşnică noap­te, să cânte şi ziua; să cânte necurmat.

E, desigur, o mare barbarie aceasta. În Anglia, un astfel de amator a fost pedepsit cu temniţă şi cu pedeapsa dispreţului public.

Ca privighetoarea, aşa e şi omul cu via­ţa lui cea duhovnicească. De regulă, şi omul cântă numai „noaptea“. Cântă numai în „noaptea“ încercărilor şi a suferinţelor. Când se lasă noaptea încercărilor, atunci începe şi omul să „cânte“: se roagă, vorbeşte cu cerul, plânge cu lacrimi de căinţă.

Noaptea încercărilor, noaptea suferinţelor, este o noapte tainică şi binecuvântată. Ea face din noi nişte privighetori cântătoare.

Noi nu trebuie să ne speriem de încercări. Noi ar trebuie să cântăm şi „ziua“, dar, de regulă, cântăm numai „noaptea“. De aceea încercările şi suferinţele nu ne strică. Dimpotrivă, ne ajută.

Eu mă gândesc la mine şi la viaţa mea. De treizeci de ani trăiesc în noaptea încercărilor şi a suferinţelor. Viaţa mea se trece într-o veşnică „noapte“. Dar e o noapte binecuvântată aceasta. În această noapte am învăţat să cânt. Din această noapte a ieşit Oastea Domnului. Din această noapte au ieşit cântările Oastei.

O Doamne, eu Te rog, ţine-mă până la sfârşit în această noapte, să cânt mereu şi să-i învăţ şi pe alţii să-Ţi cânte Ţie.

Eu dau slavă lui Dumnezeu că au început să cânte „păsările“ şi pe pământul ţării mele. Precum aşa de frumos spunea fratele Tudusciuc în poezia „Pasărea noastră“:

Pasăre măiastră, scumpă păsărea,

Bucură-te, soră, nu mai suspina.

Căci ziua şi noaptea, tot cântând mereu,

Ai trezit pe alţii pentru Dumnezeu.

 

Azi atâtea păsări din întinsul ţării

Ţi-au imitat cântul, cântul deşteptării.

Azi din mii de piepturi se-nalţă duios

O cântare sfântă la Domnul Hristos.

 

Scumpe păsărele, care v-aţi trezit

Şi cântaţi acuma lui Iisus iubit,

Rogu-vă din suflet, păsărele bune,

Înălţaţi la ceruri caldă rugăciune.

Părintele Iosif Trifa, din „Căutaţi la păsările cerului!”

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!