Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 29 Mai – Psalmul 62, v. 1: Numai în Dumnezeu mã încred!

29 Mai – Psalmul 62, v. 1: Numai în Dumnezeu mã încred!

29 Mai – Psalmul 62, v. 1: Numai în Dumnezeu mã încred!

Dupã ce ai fost înșelat mereu de mulți oameni în care ai avut o mare încredere

și dupã ce ai fost amãgit de mulți dintre cei pe care te-ai bizuit cu o inimã sincerã,

rezemându-te pe ei cu multã nãdejde…

dupã ce te-a înșelat chiar și acela care îți era cel mai apropiat frate și prieten,

chiar acela care era una cu sufletul tãu

și care mânca din pâinea ta, —

într-adevãr, în cine oare te-ai mai putea încrede vreodatã!

Pe cine te-ai mai putea bizui?

Cui sã mai îndrãznești a-ți deschide inima,

a-ți dezveli rãnile,

a-ți vãrsa sufletul,

a-ți împãrtãși taina ta și simțãmintele tale? (Filip. 2, 20).

 

Cu toatã ființa sufleteascã zdrobitã de durere și de întristare,

privești nemaiîncrezãtor peste toți oamenii când tocmai cel mai iubit te-a înșelat.

Închizându-te în durerea ta, îi disprețuiești pe toți oamenii atunci, nu te mai încrezi în nimeni și te rupi de toți.

O, ce grele sunt astfel de clipe

și cât de amãrât este sufletul tãu în starea aceasta!…

Atuncea îți spui ca un legãmânt pentru tot restul vieții tale: numai în Dumnezeu mã voi mai încrede! În nimeni altcineva, niciodatã!

 

Când trãiești în locuri și în timpuri de apãsare și de nedreptate, atunci da, bine faci cã nu te încrezi în cei mai mulți oameni.

Când la fiecare colț este un pândar sau un hoț, cum sã te mai poți bizui în cineva?

Când orice ai spune și orice ai face, chiar și cu gândurile cele mai bune, totul îți este rãstãlmãcit,

când deși ai cele mai curate dorințe spre împlinirea voii lui Hristos, totuși ești judecat rãu

și îți este privit totul cu îndoialã, cu rãutate și cu suspiciune, — atunci în cine sã te mai încrezi?

Când îți este rãstãlmãcit mereu cu rea-voințã totul, când ce spui la ureche auzi de pe acoperișul caselor, — atunci da, numai în Dumnezeu sã te mai încrezi! În nimeni altcineva nu.

Cãci pretutindenea mișunã atunci cei rãi, sub toate numirile

și sub toate formele (Ps. 12, 8).

 

Mai bine faci atunci sã te pãzești de toți oamenii (Mat. 10, 17),

cãci nu mai poți ști

și nu mai poți alege

care nu-i

sau care nu poate deveni

un rãufãcãtor pentru tine

sau pentru Hristos,

fie prin voia, fie fãrã voia lui,

fie prin știința, fie prin neștiința sa.

Mântuitorul a spus cã vor veni vremuri în care va trebui sã fii foarte atent și sã te pãzești chiar și de cei din casa și din familia ta.

Chiar și de ființele cele mai apropiate de inima ta și de sângele tãu (Mat. 10, 21-22)…

Cã într-atât de mare va ajunge stricãciunea oamenilor, încât nu te vei mai putea încrede în chiar nici un om.

Într-atât de vicleanã va fi orânduirea asupritoare și într-atât de pierdutã va fi credința în Dumnezeu pe pãmânt.

 

În astfel de stãri și de vremuri, Lucrarea lui Dumnezeu trãiește și propãșește numai prin puterea și grija lui Hristos.

Cãci orice putere a lucrãtorilor Sãi

și orice mișcare a credincioșilor Domnului

va fi îngrãditã, pânditã și împiedicatã cu gândul cel mai ucigaș și mai necruțãtor.

În astfel de vremuri, toatã stãruința și încrederea trebuie sã fie puse fierbinte și tare în Dumnezeu.

Tot reazemul sã fie pus în El, numai în El — și cerut fierbinte de la El, numai de la El.

Cãci numai Dumnezeu Singur mai poate deschide atunci porțile pe care nici unul nu le mai putem.

Și numai El poate înlãtura ziduri lângã care noi toți stãm neputincioși.

Fãrã El nu putem nimic…

Dar chiar nimic (Ioan 15, 5).

 

O Puternicul nostru Domn și Mântuitor Iisus Hristos,

slavã veșnicã Ție, Care poți face tot ce vrei în cer și pe pãmânt!

Slavã Ție Celui Care, prin înțelepciunea Ta nepãtrunsã (Rom. 11, 33),

îngãdui încercarea și cernerea credincioșilor Tãi,

pentru ca în necazurile lor sã învețe a se rezema numai pe Tine, Doamne, și numai pe Numele Tãu (Ps. 20, 7).

Sã învețe cã orice încredere pe care și-o pun în fiii oamenilor este numai o amãgire și o primejdie.

Învațã-i, Doamne Iisuse, pe toți credincioșii Tãi ca în vremile de asuprire și de prigonire sã nu se bizuiascã pe nimic

și sã nu se încreadã în nimeni,

decât în Tine.

Când cel credincios nu mai poate ști cu adevãrat cine îi este prieten și cine dușman,

cãci dușmanul se preface cã e prieten,

vânzãtorul se preface cã este frate,

iscoadele se prefac cã sunt oameni neprihãniți (Luca 20, 20; 2 Cor. 11, 13-15)

și însuși diavolul se preface înger de luminã,

învațã-i, Doamne Iisuse, pe toți ai Tãi sã fie totdeauna veghetori, înțelepți, tãcuți și atenți,

sã știe a se feri de toți

și a se încrede numai în Tine.

Amin.

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!