30 Mai – Psalmul 62, v. 10: Nu vã lipiți inima!

Toate lucrurile din lumea aceasta, câte sunt zidite și lãsate de Bunul Dumnezeu,

în mãsura îngãduitã de El

și în vremea îngãduitã de El,

sunt bune și de folos, dacã se iau cu mulțumire și cu gând curat (1 Tim. 4, 4-5).

Folositoare și îngãduite omului sunt în felul acesta toate cele le ia și pentru trupul și pentru sufletul sãu.

Dar când omul ajunge sã-și lipeascã inima de ele și începe sã trãiascã numai pentru acestea,

când întrebuințarea lor întrece timpul și mãsura îngãduitã de Dumnezeu, ele încep sã fie spre rãu.

Când aceste bunuri sau ființe pun stãpânire în chip idolesc și neîngãduit de mult pe inima noastrã,

atunci, oricât de bune ar fi, devin o primejdie și un rãu.

 

Sã avem deci toatã grija la inima noastrã.

Sã nu ni se lipeascã inima de nimic din ceea ce ni se poate rãpi sau ni se poate pierdeîn viața asta. Sã nu ni se lege sufletul de nimic din ceea ce ne poate pe noi rãpi și pierde, despãrțindu-ne de Domnul Iisus și de frați.

Nu-ți lipi inima ta, dragul meu, decât de Hristos, Mântuitorul Cel Preabun și iubitor.

Nu-ți lipi inima decât de Cuvântul Lui, de Biserica Lui, de copiii Lui, de ascultarea de El, de voia Lui, de calea Lui și de inima Lui.

Nu-ți lipi inima decât de lucrurile și de comorile cele de Sus (Evrei 10, 34; Mat. 6, 19),

de cele ce nu se vãd (2Cor. 4, 18).

Nu-ți lipi inima ta de nimic din cele ce se vãd, cãci toate acestea sunt atât de trecãtoare, ele par cã sunt, — dar nu-s.

Și când se vor duce de la tine vor smulge și inima ta care a fost lipitã de ele.

 

La tot ce poți avea drag pe lumea asta, trebuie sã ai o margine peste care sã fii cu grijã a nu-i îngãdui sãrmanei tale inimi sã treacã în alipirea ei…

Chiar și în dragostea ta fațã de cei mai apropiați ai tãi, aceastã margine înțeleaptã nu trebuie trecutã niciodatã.

Ci numai fațã de Dumnezeu inima noastrã nu trebuie sã aibã nici o margine în alipire, în dragoste și în ascultare.

Pe El trebuie sã-L iubeascã toatã inima noastrã, cu toatã puterea alipirea ei (Mat. 19, 29). Și pânã în cea din urmã clipã a vieții noastre.

Dacã ești mamã, dacã ești tatã — sunteți pãrinți și priviți ca la soarele de pe cer la copilul vostru, la comoara dragostei voastre, pe care îl strângeți la sânul vostru, acoperindu-l cu sãrutãri și gãsindu-i atâtea drãgostoase numiri…

Aveți totuși grijã de inimã!…

Mai pãstrați un colțișor de rezervã și pentru neprevãzut!

Ca sã nu vã fie inima zdrobitã cu totul, dacã s-ar întâmpla ceea ce se poate totuși întâmpla fiecãrui copil, fiecãror pãrinți…

ceea ce atâtora li s-a întâmplat,

ceea ce nici nu îndrãzniți a gândi acum, dar care totuși e cu putințã. Nu vi-l faceți mai scump decât pe Dumnezeu!

 

Dacã aveți o casã, o mobilã, o funcție, o stare, un lucru sau o ființã la care țineți deosebit de mult, mai mult ca la orice pe lumea asta,

— și voi aveți totuși grijã de partea înțeleaptã a inimii voastre.

Dacã aveți un nume lãudat sau o frumusețe atrãgãtoare,

dacã aveți o situație deosebit de bunã sau o ceatã de prieteni plãcuți,

— o, nu vã lipiți inima toatã nici de plãcerile, nici de nãdejdile acestora.

Cãci nimic nu-i mai înșelãtor astãzi,

nici mai amar mâine,

ca nimicurile acestea,

care trec mai repede ca visurile nopții.

Ci alipiți-vã inima de Singura Comoarã care devine din ce în ce mai bogatã și mai strãlucitã: de Hristos.

 

O Doamne Iisuse Hristoase,

Comoara noastrã cea nemãrginit de scumpã,

binecuvântat sã fi Tu în veci și în veci.

Tu mi-ai alipit pe totdeauna toatã inima mea de Tine și de voia Ta.

Îți mulțumesc cã rând pe rând mi-ai dezlipit inima mea de tot ceea ce am putut avea și iubi pe lume…

Cã numai de Tine n-ai lãsat sã se dezlipeascã niciodatã.

O, ce dulce împãcare și bucurie simte inima mea în aceastã fericitã alipire de Tine și cât de gata este acum inima mea oricând îi ceri sã se mai dezlipeascã încã de ceea ce o mai poate dezlipi câtuși de puțin de dragostea Ta.

Cãci nimic nu dorește ea mai mult decât alipirea de Tine, Iisuse.

Dãruiește-i, Doamne Iisuse, inimii mele tot mai multã dorințã și putere în aceastã dulce alipire,

pentru ca din aceastã stare sã poatã aduce, fierbinte și neîncetat, toate inimile semenilor mei la alipirea fericitã și mântuitoare numai de inima Ta, Dulce Iisus.

Amin.

Lasă un răspuns