Adevãrul existenței lui Dumnezeu este atât de evident, încât pânã și orbii pot sã-l vadã.
Toate cele zidite de Dumnezeu mãrturisesc despre El atât de limpede, încât orice minte le poate auzi.
Toatã conștiința pusã în inima omului ca sã-l mustre atunci când calcã voia lui Dumnezeu
sau sã-l mulțumeascã atunci când o ascultã, mãrturisește și ea despre existența lui Dumnezeu în om.
Cunoașterea despre El pe care Dumnezeu a pus-o în conștiința noastrã a fiecãruia este cea mai vie dovadã.
Începutul și continuarea Materiei și Vieții în chip tainic și minunat, universul cu câte sunt vãzute și nevãzute,
toate, toate acestea mãrturisesc, vorbesc, șoptesc, aratã
și strigã tuturor despre Slãvita, Strãlucita, Fericita Existențã și putere a Marelui, Veșnicului, Înțeleptului, Unicului, Viului, Atotputernicului, Dreptului, Bunului, Minunatului nostru Dumnezeu.
Numai cei rãzvrãtiți tãgãduiesc,
conștient sau inconștient,
aceastã cea mai adevãratã și strãlucitã Realitate (Rom. 1, 20).
Adevãrul învãțãturii drept-credincioase,
adicã acel dreptar sãnãtos al umblãrii în Lumina revelatã de Hristos și lãsatã Bisericii Sale
este atât de limpede și de apropiat descoperit nouã tuturor oamenilor, încât nimeni nu se mai poate feri de el.
Ne este înfãțișat atât de înțeles de Cuvântul Sfânt și Duhul Sfânt, Care este atât de plin de dragoste fațã de fiecare dintre noi,
este gata și dorește atât de mult, mijlocește atât de mult
și luptã atât de îndelung ca sã ni-l descopere fiecãruia,
încât nu este nici o minte sã nu-l poatã pricepe și primi, când voința omului nu se împotrivește acestei primiri.
Numai cei rãzvrãtiți rãstãlmãcesc și stricã, falsificã și ciuntesc denaturând învãțãtura aceasta dumnezeiascã
și fãcând împotriva ei partide, reforme, diversiuni, dezbinãri, vrãjmãșie (2 Petru 3, 16).
Adevãrul condițiilor cerute de Dumnezeu pentru dovedirea credinței și a ascultãrii Lui este atât de categoric spus, încât oricine îl poate înțelege.
Înștiințãrile lui Dumnezeu trimise celor care ascultã de voia Lui pot fi auzite pretutindeni
cã pânã și celor care calcã voia Sa cea sfântã
le sunt atât de cunoscute
sau le pot fi atât de ușor cunoscute.
Rãsplata sau pedeapsa lui Dumnezeu pentru orice nesocotire a voii Sale, a împotrivirii fațã de El
sau pentru oricare împlinire evlavioasã a poruncilor Lui
este atât de ușor de vãzut
chiar în noi și chiar printre noi, zilnic,
așa încât nimeni nu mai poate avea nici o dezvinovãțire dacã rãmâne totuși nepãsãtor și nerecunoscãtor fațã de acest adevãr (Evrei 12, 25).
Numai cei rãzvrãtiți împotriva voii lui Dumnezeu, care prin faptele lor de neascultare fațã de El nu vor cu nici un chip sã se supunã Lui, numai ei pot trãi conștient sau inconștient în stare de vrãjmãșie fațã de Dumnezeu.
Numai cei rãzvrãtiți prin cuvintele și faptele vieții lor pot mãrturisi mincinos și de formã doar, cu buzele, o credințã și o evlavie pe care însã cu fapta n-o practicã și n-o iubesc (Efes. 2, 16; 2 Tim. 3, 5).
O, cât de nenorocitã este starea sufleteascã a celor rãzvrãtiți contra ascultãrii de Bunul Dumnezeu.
Ce platã grea vor lua din mâna Judecãții Dreptului Stãpân toți acei care s-au împotrivit pânã la capãt contra acelor adevãruri care trebuiau deplin a
scultate, respectate și trãite cu evlavie de cãtre toți oamenii.
Rãzvrãtirea este cel dintâi pãcat al trufiei diavolului
și cel mai amar izvor al rãutãții.
Din rãzvrãtire ies toate dezbinãrile, certurile de partide, sectele, urile și toate relele.
Toate acestea încep printre toți cei între care vin
și oriunde încep numai din trufia rãzvrãtirii
și dintr-un rãzvrãtit sau din mai mulți.
Din acestea se revarsã apoi,
ca un potop al iadului, prin familii, prin biserici, prin lume,
neînțelegerile, luptele dintre frați, înveninãrile, risipirile, nimicirea și moartea…
Vai celor prin care vin acestea în lume
și din pricina cãrora nu se sting!
Doamne Dumnezeul nostru,
care ai cerut și Te-ai rugat mereu fierbinte ca între ai Tãi sã fie unitate și iubire, smerenie și ascultare,
și pace și armonie (Ioan 17, 21) —
Te rugãm ai milã și revarsã peste întreagã Biserica Ta și peste omenirea întreagã duhul dragostei și al unitãții.
Fã, Doamne, ca totdeauna numai un singur duh, și o singurã inimã,
și o singurã învãțãturã și credințã sã fie între ei toți.
Fã un singur gând și un singur cuget binecuvântat sã stãpâneascã totdeauna pe toți ai Tãi (Rom. 15, 5-6).
Pentru cã numai astfel lumea va putea vedea cã Tu i-ai trimis și cã ei sunt ai Tãi.
Nu lãsa, Doamne, sã încolțeascã în nici o inimã de frate gândul rãzvrãtirii și al neascultãrii,
ci înlãturã totdeauna din fiecare suflet acest gând care vine numai de la cel rãu.
Înlãturã din Lucrarea și Biserica Ta pe toți acei care, cu oricâte stãruințe și cu oricâte lacrimi ar fi rugați, ei nu vor și nu mai vor sã înlãture din inima lor acest gând rãzvrãtit.
Pentru cã ajunge cât s-a lãțit dezbinarea alor Tãi, izvorâtã din trufia celor care n-au vrut sã asculte nici de Tine și nici de frați.
Scapã-ne pe toți, Doamne, de orice duh al rãzvrãtirii
și dã-ne numai Duhul Tãu.
Amin.
