Isaia 35, 1
O, cât de mult face pentru un suflet amărât o veste de bucurie! Cât de mult face în vremea apăsării şi a descurajării o ştire îmbucurătoare! Cât de mult bine le face celor căzuţi într-o robie fără nădejde un cuvânt încurajator!
Am cunoscut în vremea şi în locul apăsării oameni atât de fără nădejde, încât îmi ziceau întruna: Aici vom muri. În ei înşişi nu mai aveau nici o rază de speranţă, ci tot sufletul lor era plin numai de întunericul deznădejdii şi al descurajării.
Aceşti oameni nu puteau rămâne nici o clipă numai cu ei înşişi.
Lăsaţi singuri timp mai îndelungat, îşi pierdeau mintea. De aceea aceşti oameni căutau neîncetat câte unul dintre aceia care erau ca un izvor de putere şi îmbărbătare pentru ei, spre a se rezema pe el.
Era o privelişte cerească să vezi câte unul dintre acele suflete zdrobite de tot cum începea să învie şi să se lumineze la auzirea Cuvântului dătător de viaţă al lui Hristos.
Dar ce puţini puteau să împartă cu tărie şi seninătate siguranţa întăritoare a Adevărului în marea aceea de suflete doborâte de tot! Cei mai mulţi dădeau slăbănogilor acestora numai goale nădejdi care, curând, dovedindu-se mincinoase, lăsau bietele suflete şi mai deznădăjduite ca înainte .
Acei care au avut însă harul să audă şi să primească acolo Vestea Bună, Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, au devenit într-adevăr cu totul noi. Adâncurile secătuite ale inimilor lor s-au umplut de bucuria aflării Domnului. Şi chiar în pustietatea, în sărăcia, în apăsarea şi în întunericul de acolo, au primit atâta veselie, încât erau de nerecunoscut… Iar viaţa lor a început să înflorească asemeni trandafirului.
O, cât de neuitate sunt astfel de privelişti care numai acolo se pot vedea, când pustietatea se bucură şi cei zdrobiţi se ridică la o viaţă nouă şi plină.
Slavă veşnică Ţie, Minunat Dumnezeu al minunilor, singurul Căruia Îţi sunt cu putinţă toate! Slavă Ţie, Care îngrijeşti din milă pentru cei deznădăjduiţi ca, în locurile de apăsare, ei să nu rămână fără lumină!
Binecuvântează-i pe toţi acei de care Te-ai folosit spre a-i bucura pe cei pustiiţi, şi spre a-i înveseli pe cei zdrobiţi, şi spre a-i face să înflorească pe cei uscaţi. Slavă Ţie în veci! Amin.
Traian Dorz
