Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home PUTEM SĂ JUCĂM?

PUTEM SĂ JUCĂM?

PUTEM SĂ JUCĂM?

Sf. Scriptură, Sf. Părinţi şi toate canoanele spun hotărât: Nu. – Toate jocurile le-a făcut diavolul. „Să nu fiţi închinători la idoli ca unii din ei, după cum este scris”

Putem să jucăm?… Poate un creştin să joace? Biblia spune hotărât: Nu. Jocul este o idolatrie. Iar voi să nu fiţi închinători la idoli… (I Cor 10, 7). Acesta e cuvântul Sf. Scripturi pentru joc. Apoi Sf. Părinţi şi toate canoanele şi pravilele Bisericii spun că jocurile sunt lucrul diavolului („Toate jocurile le-a făcut diavolul”, zice Pravila de la Govora).

Deci, un creştin nu poate să joace, nici un fel de joc, niciodată.

Şi totuşi creştinii de azi joacă!… De ce? Răs­punsul este simplu. Fiindcă nu mai sunt creştini – cei de azi – decât după nume…

S-au dat creştinii după jocuri – şi le place această distracţie, fiindcă s-au depărtat de Evanghelie, de viaţa şi de traiul celor dintâi creş­tini… Au pus „apă” în „vin”, iată toată pricina „obiceiurilor” strămoşeşti care au căpătat putere de lege în creştinătatea de azi închinătoare ia idoli…

Jocul!… Ce idol grozav… Şi câţi închinători nu are el!… Şi ce trist, când auzi şi vezi că chiar şi cei ce trebuie să lovească şi să sfarme acest idol îi iau apărarea…

O pildă din multe: În anul 1932, în revista bisericească «Cronica Ro­mânului», preotul T. Lăzescu scria că, cu jocul şi pe­trecerile, „omul îşi fortifică forţele şi îşi recre­ează sufletul”.

Cât despre nunţile ce le fac ostaşii, fără joc şi lăutari (aşa cum porunceşte Sf. Ioan Gură de Aur), declară că sunt un fel de erezie şi că ne facem de cap cu predicile şi cântările religioase…

Deci, să jucăm, să ne petrecem, ca să ne „fortificăm şi să ne recreăm sufletele”… Teribil!…

Alta, mai proas­pătă… Sunt de-abia patru săptămâni de când, într-un orăşel de aici din Ardeal, a avut loc o întrunire religioasă la care au fost chemaţi şi ostaşii Domnului. Şi fraţii s-au dus, cu gândul că vor primi o aleasă hrană sufletească. Dar unul dintre „misionari”, luând cuvântul, a spus între altele: „Oameni buni, să nu jucăm duminica; e ziua Domnului şi e păcat… Să jucăm lunea sau marţea…”.

Deci, sloboda. Jucaţi, păcătuiţi, dar începeţi lunea, nu duminica.

Oare celelalte zile nu trebuie date Domnului?…

Se înţelege că fraţii ostaşi au plecat mâhniţi şi nedumeriţi de la această adunare, unde li s-a spus că pot să joace lunea, marţea sau în alte zile…

Ce lucru ciudat se petrece şi aici! Noi, ostaşii Demnului, apărăm cu toată puterea noastră sfintele canoane şi pravilele Bisericii şi pentru asta sun­tem eretici şi separatişti.

Iar cei ce calcă în picioare sfintele canoane şi pravile, ca să dea drumul jocurilor şi păcatelor – iată, aceştia sunt azi ortodocşii cei adevăraţi!… Ce lucru dureros…

„Duhul lui Dumnezeu – scria odată păr. Munteanu-Muntmarg – nu poate lua parte la hore sau la oricare fel de dans lumesc. (…) Păcatul stă la masă cu horele, fie româneşti, ca la Breaza, fie prea destrăbălate ca ale Iosefinei Backer. Oare Domnul Hristos ar putea sta nepăsător sau îngăduitor în faţa unei hore din zilele noastre?” («Oastea Domnului» nr. 45 / 6 nov. 1932, p. 1)

Poate aştepta Biserica îndreptare morală în viaţa fiilor ei de la nişte lăutari?… Dacă o îndreptare morală nu poate veni de la astfel de „colaboratori”, atunci pentru ce îngăduie această „colaborare” (!) de „distracţie” sufletească?

E toamnă. E vremea nunţilor şi a mustului ce fierbe… E deci şi vremea jocurilor şi beţiilor… Fraţi ostaşi! Ridicaţi în sus Cuvântul (Flp 2, 16) şi spuneţi fraţilor voştri adevărul şi în pri­vinţa jocurilor. Noi nu putem juca nici dumi­nica, nici lunea, nici marţea şi nici în altă zi. Ui creştin nu joacă niciodată. El nu este un închinător la idoli. Şi pentru un copil al lui Dum­nezeu, porunca e hotărâtă: „Copilaşilor, păzi­ţi-vă de idoli. Amin”. (I In 5, 21).

I. Marini

«Isus Biruitorul» nr. 43 / 18 oct. 1936, p. 1

Gazetarul credincios Ioan Marini
Articole apărute între anii 1930 şi 1938
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!