Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Puterea celor fãrã de putere

Puterea celor fãrã de putere

Puterea celor fãrã de putere

Un bătrân oarecare avea un ucenic iscusit şi foarte înţelept.
Iar odată, mâniindu-se pe el, l-a gonit de la sine. Acela, fiind gonit şi ieşind din ograda şi chilia bătrânului său, şedea afară, răbdând bărbăteşte. După aceea, ieşind bătrânul afară din chilie şi văzându-l pe dânsul şezând şi plângând, s-a umilit cu inima şi s-a bucurat foarte de acesta, căci el socotea că dacă l-a gonit se va fi dus şi de aceea nu mai avea nădejde să-l mai vadă vreodată, ştiind că fără nici o vină, cu mânia sa, l-a gonit, şi-ipărea foarte rău de el. Iar dacă l-a văzut, de bucurie, i s-a închinat până la pământ, zicând:
– O, slugă bună şi ucenice al lui Hristos, iată smerenia şi răbdarea ta au biruit mânia, iuţimea şi neputinţa mea! Mergi, frate, în chilie şi de acum înainte, tu să-mi fii mie bătrân şi eu voi fi ţie ucenic, de vreme ce tu, cu smerenia şi răbdarea ta, aiîntrecut bătrâneţile mele” (Cuvinte folositoare ale sfinţilor bătrâni cei fără nume).

Nu prin putere se ajunge la cunoaşterea adevărată, ci prin umilinţă şi smerenie. Pentru a deveni oameni în adevăratul sens alcuvântului trebuie să fugim cât mai mult de putere, întrucât aceastacorupe şi perverteşte. Ar fi greşit să credem că puterea este terenulexclusiv de joacă al lui Hitler, Stalin sau al altor dictatori sau căpractica ei se limitează la războaie, revoluţii sau politică. Putereaeste asemenea apei care se infiltrează în orice fisură şi, pe nesimţite,schimbă totul. Să nu uităm că puterea a reuşit să găsească ofisură până şi în „piatra” pe care Hristos Şi-a aşezat Biserica. Aneglija sau a încerca mascarea unei asemenea fisuri nu ducedecât la pervertirea autorităţii şi la distrugerea relaţiei dintre părinţişi fiii lor duhovniceşti. Singura şansă e demascarea şi scoatereafisurilor la suprafaţă, aşa cum a făcut Însuşi Hristos atunci când la mustrat pe Petru: „Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmieşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor”(Matei 16, 23). O Biserică, în care puterea a reuşit să-i corupă şi pervertească pe conducători, nu mai poate fi salvată decât prinmustrarea şi umilirea acestora, iar uneori, aşa cum putem vedeadin fila de Pateric, doar prin smerenia şi răbdarea celor mai mici şineluaţi în seamă fii ai săi. Aceste virtuţi nu doar biruie o autoritatepervertită şi abuzivă, ci o şi vindecă. Dacă credinţa mută munţii,răbdarea şi smerenia îi preface în „văi”. Ascunderea sub preşulBisericii sau în locurile ei cele mai înalte şi inaccesibile a păcatelorşi a patimilor slujitorilor ei, sub pretextul salvării „valorilor spirituale”,sau al „nesmintirii celor mici”, nu constituie o soluţie. O Biserică nu trebuie să alimenteze credinţa fiilor săi în „infailibilitatea”bătrânilor, preoţilor sau episcopilor, întrucât, după cum vedem dinistorioara de mai sus, nici creştinii primelor veacuri nu au făcut-o. De această „infailibilitate” nu fac mare caz decât cei care considerăcă viaţa creştină trebuie să fie o încadrare mecanică în tipareleunui spirit de turmă care ne infantilizează şi depersonalizează.

Faptul că umilinţa este singura cale prin care omul reuşeşte săiasă din jocul diabolic al puterii pentru a nu deveni o marionetă înmâna acesteia l-au înţeles până şi necreştinii. În cartea sa – „A muripentru o idee” –, filozoful Costică Brădăţan ne spune că Mahatma Gandhi (1869-1948), inspirat de obiceiul celtic (numit Troscadh sauCealachan) de a ruşina un duşman înfometându-te pe pragul caseilui pentru a protesta împotriva vreunei nedreptăţi, a reuşit să schimbeîn India modul de a face politică. Prin viaţa sa, Gandhi a arătat căumilinţa poate deveni o armă deosebit de puternică pentru cei aflaţiîntr-o poziţie de evidentă inferioritate şi că atunci când nu ai cu cesă lupţi, te poţi folosi de tine, te poţi „jertfi” pe tine însuţi. Că poţi slăbi şi înfrânge un adversar nefăcându-i absolut nimic lui, ci doar ţieînsuţi. Cu cât comportamentul este mai pasiv, cu atât lovitura estemai puternică. Acest mod în care Gandhi a înţeles să abordezepolitica şi societatea avea să fie numit mai târziu „puterea celor fărăde putere” şi „postirea întru moarte”.

Dacă, prin smerenie şi răbdare, ucenicul şi-a îndreptat bătrânuliar, prin umilinţă şi postire, Gandhi a determinat autorităţile britanice să-şi recunoască greşeala şi să-şi schimbe atitudinea faţă de el şi de poporul său, să fim convinşi că doar prin acestemijloace de „luptă” şi noi, cei de azi, vom putea birui toate duhurilepervertitoare şi dezbinătoare, infiltrate în Biserică, prin fisurileapărute de-a lungul timpului în trupul ei.

Preot Gheorghe MANOLE

din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”

Anul XXX, nr. 29 (1214) 15-21 IULIE 2019

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!