Trãim vremuri din ce în ce mai grele, omenirea acestor zile parcã se îndreaptã din ce în ce mai înspre rãu. Atâtea piedici apar în calea celor care doresc sã Îl urmeze pe Domnul Iisus, de aceea este necesar ca poezia Fratelui Traian sã fie pentru noi un îndemn spre drumul sfânt al mântuirii, încercând sã ne adunãm merinde în aceste zile de libertate pentru vremurile grele ce vor veni peste viața și familiile noastre, cum zice fratele Traian:
,,Nu va fi belșug de-a pururi, nici tot mesele-ncãrcate, / Vor veni și ani de lipsuri și de cãi întunecate.
Ce-i face-n suferințã, dac-astãzi nu-ți aduni / Rãbdare, prin credințã, și har, prin rugãciuni?
Înaintașii noștri au trãit cu aceste cuvinte imprimate adânc în inimile lor, au adunat din vremea Pãrintelui Iosif toate cuvintele pline de har, de pace și credințã, rodul lor fiind atât de vizibil și de mãreț trecând biruitori prin temnițele și închisorile comuniste. Astãzi îmi pun și eu aceastã întrebare: Rodul meu care este? Dacã atunci prigonirile contra fraților nu aveau sorți de izbândã și Lucrarea Domnului creștea în numãr și putere, durerea trupeascã nereușind sã își atingã scopul, simțim și vedem noi, cei tineri, cã astãzi vrãjmașul lucreazã în cu totul alt fel. Comoditatea acestor vremuri ne afecteazã în mod direct relația noastrã cu Dumnezeu, îngãduința pãcatului în viața noastrã ne depãrteazã ușor ușor de Harul Sãu.
Este atât de greu pentru tineri sã își pãstreze inima și sufletul neîntinate. Dacã odinioarã mucenici erau cei care își dãdeau viața pentru Domnul, astãzi ești un mucenic dacã reușești sã îți pãstrezi fecioria pânã la cãsãtorie, ești mucenic dacã te opui cu toatã voința ta poftelor și ispitelor ce vin din toate direcțiile – și nu este ușor. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuși. El, Dumnezeul pãrinților noștri, care le-a fost alãturi și i-au scos din cele mai întunecate stãri în vremurile de prigoanã creștinã, ne va ajuta și pe noi. Dacã strigãm spre El, cu inima sincerã și curatã, ne va izbãvi ca odinioarã pe Daniel din groapa cu lei.
De aceea credem cu tãrie și putere cã prigonirile de odinioarã asupra Lucrãrii lui Dumnezeu au întãrit și curãțit temelia acestei Lucrãri, noi astãzi fiind rodul sângelui și al martiriului lor. Mulțumirile noastre ar trebui sã fie neîncetate, pentru cã am avut parte sã cunoaștem aceastã Lucrare minunatã, am avut sfânta binecuvântare sã ne putem naște în Biserica Ortodoxã și în Oastea Domnului. Dar, la rândul nostru, avem și marea responsabilitate de a dovedi cã suntem cu adevãrat copii ai Bisericii și Lucrãrii Domnului. Amin.
Slãvit sã fie Domnul!
Toderel POHRIB
