,,Cine este îndrăgostit, acela se grăbeşte să meargă acolo unde speră că se va întâlni cu cel iubit, ori că va primi veste despre el, ori că va da peste cineva care aminteşte de el. Aşa şi aici: cine Îl iubeşte pe Domnul se grăbeşte să meargă la biserica, unde Domnul arată în chip aparte prezenţa Sa, unde credincioşii intră în cea mai apropiată împărtăşire cu sfinţii lui Dumnezeu, ce sunt înfăţişaţi ochilor lor, şi aud cuvântul privitor la El.”( din ,,Dragostea de Dumnezeu ” )
,Celui îndrăgostit nu-i poate ieşi din cap gândul la cel iubit; când este singur, vorbeşte cu el în gând, închipuindu-şi faţa lui cu drag. Aşa şi aici: cine il iubeşte pe Domnul nu se depărtează de gândul la El, şi îndată ce prinde vreo clipă liberă se întoarce către El în cugetul său şi stă de vorbă cu El din inimă, cu căldură.” ( din ,,Dragostea de Dumnezeu ” )
“Nu faptele sunt principalul lucru in viaţă; principalul este starea inimii îndreptată către Dumnezeu.”
,,Domnul este pe Cruce. Treci, cu mintea, alături de El şi gândeşte-te cu ce ochi te-ar privi El de pe Cruce. Rămâi mai mult în această cugetare şi conştiinţa îţi va lămuri clar totul.”
,Aşază-ţi ca ţel din urmă aprinderea focului duhului, ca focul duhovnicesc să ardă întru inima ta şi, strângându-ţi toate puterile laolaltă, să înceapă a-ţi zidi omul lăuntric şi, în cele din urmă, să ardă neghina păcatelor şi patimilor tale.
“Rânduieşte-ţi viaţa în acest chip şi, cu harul lui Dumnezeu, te vei mântui.”
“Puneţi acum pe primul loc facerea a ceea ce este pe placul Domnului şi reorânduiţi toate celelalte. După cerinţele acestui singur scop…şi aşezarea voastră lăuntrică are să se schimbe. Pe dinafară, totul va rămâne la fel, doar inima se va face nouă. Asta este tot. E mult oare?”
„Nu poţi merge fără cruce în urma Domnului purtător de cruce. Ce e această cruce? Necazurile, întristările de tot felul ce vin în tot timpul, dinăuntru şi din afară asupra celui ce împlineşte cu conştiinţă dreaptă poruncile Domnului. Acolo unde nu e această cruce, nu poate fi vreun creştin. Înlesnirile de toate felurile şi dezmierdările nu sunt pentru un creştin. Sarcina creştinului adevărat e să se curăţească şi să se îndrepteze. El e ca un bolnav care are nevoie de mai multe operaţii, şi toate acestea dor. Bucură-te, deci, când simţi că te apasă crucea, că înseamnă că mergi pe calea Domnului. Rabdă puţin, că acum vine sfârşitul, aducător de cununi!”
“Cămăruţa omului este inima sa; prin urmare Dumnezeu ne porunceşte să ne rugăm în inima noastră”
„legaţi-vă mintea de un singur mod, de gândul la cel Unul“
“Lumea vi se pare bogată, dar ea îngraşă numai trupul, dar sufletul îl epuizează prin înfometare, neoferindu-i o cât de mică părticică hrănitoare. Chivernisiti-vă viaţa după această deosebire, toţi cei ce vreţi să vă creşteţi sufletul ca să devină un pom viu, vrednic de a fi răsădit în raiul ceresc.”
“Vorbele bune zidesc, pun rânduială, întăresc în bine; vorbele rele strică şi slăbesc tot ce este bun şi pregătesc la rău.
Nici vorba deşartă, chiar dacă este goală, nu rămâne fără rod: pustieşte sufletul – iar sufletul pustiu la ce mai este bun?
Este clar, după toate acestea, avertismentul apostolului: să nu-L supărăm cu un cuvânt stricat pe Duhul Sfânt, cu Care am fost însemnaţi în ziua izbăvirii.” (Din “Calauză către viaţa duhovnicească – Tâlcuire la Psalmul 118“)
“Una din viclenele curse ale vrăjmaşului este să se ascundă pe sine, adică să-l încredinţeze pe păcătos că el nu există, în urma cărui fapt el face ce vrea în sufletul păcătos”.
“Sănătatea şi boala sunt în mâinile purtării de grijă a lui Dumnezeu mijloace pentru mântuire atunci când atât una, cât şi cealaltă sunt folosite în duhul credinţei…”
„Nu vei muri. Trupul tău va pieri, dar tu vei trece într-o altă lume, deosebită, vei rămâne în viaţă, îţi vei aduce aminte de tine şi vei recunoaşte lumea întreagă care te va înconjura.”
“Viaţa duhovnicească este un astfel de tărâm în care înţelepciunea acestei lumi nu poate pătrunde.”
Sfântul Teofan Zăvorâtul
sursa: aici
