Minunea Întrupării lui Hristos a copleşit veacurile şi ea este temeiul fiinţării Bisericii, care nu-i altceva decât prezenţa lui Hristos în lume după Înălţarea Sa la cer. La Cincizecime, Duhul Sfânt, coborându-Se peste Apostoli, a făcut aceeaşi lucrare pe care a împlinit-o în Nazaret cu Sfânta Fecioară Maria. Precum atunci S-a întrupat Hristos în pântecele ei, la Cincizecime a coborât peste nucleul format din Apostolii Domnului, în mijlocul lor fiind Maica Domnului, şi s-a zămislit astfel Biserica, acest Trup tainic al lui Hristos născut în foişorul de sus de pe culmea Sionului din Ierusalim. Prezenţa lui Hristos în lume prin Biserică poartă aceeaşi slavă şi importanţă în facerea de minuni ca atunci când S-a născut în Betleem şi a plinit vremurile mesianice prin activitatea Sa mântuitoare până la Cruce şi Înviere. Dar modul în care lumea s-a purtat cu Hristos atunci, cu trupul Lui, cu persoana Lui, în acelaşi mod, în decursul veacurilor şi al mileniilor, lumea se poartă faţă de Trupul Său, care este Biserica.
Când auzim oamenii vorbind împotriva Bisericii, de fapt ei vor să răstignească a doua oară pe Hristos.
Cititorule şi frate, să nu te bucuri când auzi pe cineva batjocorind Biserica şi lucrările ei mântuitoare. Nu păzi hainele celor ce răstignesc a doua oară pe Hristos. Nu te încolona în şirul acelora care de două mii de ani doresc răstignirea Trupului Său, care este Biserica. Atunci ei strigau: Ucide-L pe Hristos! Astăzi, aceeaşi dorinţă o ascund în strigătul lor contra Bisericii sau în părerile lor deşarte despre ea cum că ar înşela lumea şi ar ţine-o departe de lumină.
În vremea din urmă observăm foarte limpede acest duh de împotrivire faţă de natura divino-umană a lui Hristos, care este şi a Bisericii Sale. Aceeaşi sete de ucidere a Pruncului născut în Betleem şi mai târziu a Aceluiaşi Nazarinean finalizată prin răstignirea Lui pe Cruce provoacă mânia lumii în toate veacurile împotriva Bisericii, care s-a născut la Rusalii ca să fie răstignită, tocmai pentru că este Trupul lui Hristos. Dacă ea nu este răstignită, dacă nu se ridică lumea împotriva ei, înseamnă că nu este Biserică. Să ne uităm la grupările altele decât Biserica Ortodoxă şi care-şi zic biserică. Nimeni nu are treabă cu acelea, nimeni nu le răstigneşte, nimeni nu le batjocoreşte. Vorbesc despre Dumnezeu, cântă, se roagă, dar sunt lăsaţi în pace. Pare că au o bunăstare de invidiat. Dar priviţi la Biserica Ortodoxă: toate canalele media, ziarele, mai toate televiziunile de-abia aşteaptă să o batjocorească cu dispreţ. De ce? Pentru că ea este Trupul lui Hristos. Pentru că se opune păcatului de orice fel care se doreşte a fi o normalitate în lume. Pentru că în Chivotul său feciorelnic poartă cel mai de preţ mărgăritar: Trupul şi Sângele Domnului. De aceea soarta Bisericii celei una este să sufere ca Hristos.
Să nu ne speriem, cititorule, când auzim că Biserica este răstignită. Să ne bucurăm că facem parte din această Biserică răstignită de lume. Asta înseamnă că ea este Trupul lui Hristos prin care Domnul este prezent în lume până la sfârşitul veacurilor, Trup care este răstignit a doua oară.
Să nu părăsim Biserica, cum au unii obicei, alegând grupări ferite de lanţuri şi răstignire. Istoria noastră a cunoscut astfel de ispite. Şi nu vom fi feriţi de astfel de capcane viclene până la sfârşit, ca să se descopere gândurile multor inimi.
Preot Petru RONCEA
