Oastea Domnului

REÎNNOIND LEGÃMÂNTUL…

Gândurile ce urmează le dedic, fie-mi iertat modul de a mă ruga, sufletului unui eminent teolog, ucis de alcoolul şi teribilismul altora: Părintele Ilie Chişcari. Plecarea lui prin moarte spre Liturghie cerească mi-a rupt inima şi mi-a zdrenţuit, pentru o clipă, nădejdea. Nu, nu m-am întrebat de ce. Ci doar de ce nu eu. Nu pentru că aş fi mai întărit dinaintea morţii, doar că el avea atâtea să ne spună, să ne lase taina cunoaşterii despre şi cu Dumnezeu. El, rănitul de omul ce ni-l cer ateii drept model.

Trebuie să recunosc că, auzindu-i pe oamenii din Chiajna cum îi deranja mai mult ruperea conductei de gaz decât moartea tânărului preot, mi-am dat seama cât valorăm, de fapt, dinaintea comunităţilor noastre şi mi-e teamă că nu doar dinaintea lor. O ţeavă ori un zid mai mult decât sufletul de cristal al unui tânăr? Păi, cam da… Când din moartea unui preot se alege doar ştirea, cam atât valorăm. Şi uneori sunt preţuite zidurile şi ţevile mai mult decât sufletul care le ţine vii. Şi e mare, mare păcat!

De cealaltă parte o tânără. Băută şi fără carnet. Adică omul liber al nopţilor. Jinduitorul la toate libertăţile lumii, inclusiv la aceea de a ucide prin super imprudenţă. Nu-i prima oară când se întâmplă lucrul acesta. Din familia tânărului Părinte alţi doi preoţi au plecat pe seama conştiinţei înaintate a omului fără Dumnezeu. Care apoi a cerşit nebunia. Fără a fi rău sau neatent la nuanţă, sub ochii noştri vedem cum cresc roadele lumii idolatre. Cum scoaterea lui Dumnezeu din valorile care cresc un tânăr îl fac să devină al alcoolului, al morţii, al ameninţării nedefinite. Un soi de slujbaş al întunericului. Al drumurilor cu pericol  nesemnalizat. Solitar, dincolo de liniile continue ale inconştienţei colective, câte un preot stingher, în drum spre Liturghie. Nedefinitul duşman al bairamurilor prelungite, al nopţilor pierdute în păcat. Rugătorul victimă.

La vremea de acum, când sunt bruiate toate fundamentele credinţei, când transformăm Biserica în acila intereselor partinice, ori tăcem culpabili dinaintea imoralei şi deşănţatei propagande atee, ascunsă în demersul schilav al colectivismului educaţional, moartea Părintelui Ilie mă umple de obidă sufletească. Câţi tineri cu vocaţie creştină trebuie să plătească pentru ca să vedem că nu ne mai trăim creştinismul cu maximă atenţie la Evanghelie, la valorile care ne propun Viaţa veşnică alternativă vieţuirii perimate, de zi cu zi? Care este modul care ne va readuce la viaţă? Cum să propovăduim mai atent valoarea omului dinaintea animalizării sale prin libertăţi absurde?

Părintele Ilie m-a urcat într-o după-amiază însorită culmea dinspre Ierusalim spre Grădina Ghetsimani. Am adăstat, îndelung şi cu pace, mai întâi la Mormântul Maicii Domnului, pe treptele acelea care par că şi când coboară te urcă în Cer. Distins şi cuminte, luminos şi inteligent, sclipitor în gândire şi muncitor fără pereche, am simţit că trebuie să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru prietenia ce ne lega. Ne-am revăzut de zeci de ori, la buze de mormânt, ori în întâlniri teologice, la bucuroase aduceri-aminte ori îndărătnice treburi academice. Egal cu sine, lucid, sincer ca zorii dimineţii. Plecarea lui, urcând Muntele Liturghiei, de pe pământ la Cer, m-a reunit cu Ierusalimul Ceresc. Ruşinat, privesc plecarea lui printr-un cearcăn de derută şi durere. Şi mă gândesc că n-ar fi rău, văzând de unde ne vine răul – intuit atât de profetic de Părintele Iosif Trifa –, să ne reîntărim legământul de luptă împotriva alcoolului. E singurul mod de a învinge. E singurul mod de a folosi ca un dar moartea Părintelui Ilie Chişcari. Prietenul tinereţii curate.

Pr. Constantin NECULA
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului
Anul XXV, nr. 46 (970) 10-16 NOIEMBRIE 2014

1 Comment

  • Florin Niculescu 30 noiembrie 2014

    Slavit sa fie Domnul!Nu lasati asa, faceti o bursa ,o asociatie care sa identifice locurile rele si propovaduiti acolo aratand foto de la astfel de accidente , in numele dreptatii si adevarului,ca si noi avem drepturi;urmati sfintilor inaintasi care propovaduia abstinenta prin carciumi!

Lasă un răspuns