Home RESPECTUL CUVÂNTULUI

RESPECTUL CUVÂNTULUI

RESPECTUL CUVÂNTULUI

1. Sunt mulţi oamenii care, sub versetele şi sunetele acestor cuvinte curate, nu se tem să rostească necurăţia rătăcirii lor,
prefăcătoria şi vicleşugul trufiei lor,
gândurile urâte ale întunericului lor,
răstălmăcirea îndoielilor lor
sau critica necredinţei lor.

2. O, omule scriitor sau rostitor al curatelor Cuvinte dumnezeieşti,
– fii cu teamă şi cu grijă asupra felului cum scrii sau rosteşti aceste cuvinte arzătoare!
De şapte ori îţi spală în rugăciune şi în lumină, în smerenie şi în sinceritate, în lacrimi şi în cercetarea nepărtinitoare gândul şi inima, buzele şi mâinile, ochii şi fiinţa întreagă
înainte de a rosti cuvintele cutremurătoare: «Aşa zice Domnul!»

3. Mai presus de orice, ai grijă ca atunci când te atingi de cuvintele curate ale lui Dumnezeu să nu pui în ele gândurile tale,
ci să rosteşti gândurile lui Dumnezeu din cuvintele Lui.
Ele, trecând prin tine, să ajungă la alţii cu aceeaşi curăţie,
cu acelaşi înţeles
şi cu aceeaşi frumuseţe cu care au ieşit din gura Domnului.
Aşa să-ţi ajute Viul Dumnezeu-Duhul Sfânt
– şi nu altfel!

4. Bietul suflet omenesc slab şi mic, obosit şi neputincios – cât de puţină răbdare poate încăpea în el, strigând: Până când, Doamne?
Până când, Doamne, îi vei mai suferi pe cei răi să batjocorească Numele Tău cel Sfânt şi să se ridice contra rânduielilor Tale?
Ce nerăbdător este omul cu el însuşi!

5. Şi tu întrebi:
– Până când, Doamne, vei mai îngădui în ţarina Ta neghina? Până când?
– Până la seceriş!
Numai până atunci, adică până la secerişul fiecăruia
sau al tuturor.
Şi aşa de puţin mai este până la acesta!

6. Şi tu întrebi:
– Până când, Doamne, îngădui ca aleşii Tăi să fie prigoniţi
şi semnele Tale, lepădate,
şi locaşurile Tale, dispreţuite,
şi Dreptatea Ta, nesocotită,
şi Cuvântul Tău, împiedicat,
şi Numele Tău, tăgăduit,
– iar păcatul, bogat, trufaş şi puternic?
Până când, Doamne?
– Până când vremea îndelungii răbdări hotărâtă pentru aşteptare se va sfârşi pe totdeauna! Numai până atunci!
Iar aceasta este atât de aproape!

7. Şi tu întrebi:
– Până când, Doamne, mă mai laşi şi pe mine în foc şi în valuri?
Până când să mă chinuiesc în starea aceasta care mă apasă, de nu mai pot?…
Până când să-mi moi pâinea mea cu lacrimile mele
şi să umblu mereu flămând, obosit, urmărit ca o fiară, îndurerat, batjocorit şi umilit,
fără să fiu vinovat cu nimic faţă de nimeni?
Până când, Doamne?
– O, suflete al meu, ce aproape este şi capătul răb-dării tale!

8. Şi Domnul îţi răspunde:
– Până ce vei înţelege – sau până ce vei ispăşi pentru tine sau pentru alţii ceea ce trebuie să înţelegi sau să ispăşeşti!
Până ce te vei curăţi – sau până ce se va dovedi că nu te poţi.
Până ce te vei lămuri tu –
sau adevărul pentru care lupţi.
Da, numai până atunci!

9. Şi tu întrebi:
– Până când, Doamne, să mai sufăr căsnicia aceasta nefericită,
boala aceasta
sau nedreptatea aceasta asupritoare?
Şi Domnul îţi răspunde:
– Până la moartea ta sau a celuilalt,
până la vindecarea sau împăcarea bucuroasă
sau până la veşnica despărţire.
O altă cale nu există!

10. Şi tu întrebi iarăşi:
– Până când, Doamne, să mă necăjesc cu îngrijirea copilului meu bolnav,
a tatălui sau a soţului neputincios,
a mamei bătrâne,
a fiului neascultător,
a soţiei risipitoare
sau a vecinei supărăcioase?

11. Şi iarăşi întrebi:
– Până când să mă mai rog, fără să-mi răspunzi?
Până când mă vei uita neîncetat?
Până când Îţi vei tot ascunde Faţa Ta de către mi-ne?
Până când voi avea sufletul mereu plin de îngrijorări?
Până când nu voi scăpa de necazuri?
Până când, Doamne?

12. Şi Domnul îţi răspunde:

va ruma

Traian Dorz, din “Piatra Scumpã”

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *