Cercetând colecţia foii Lumina Satelor pe anul 1922, se poate constata, acum, la o sută de ani de când ele, foile, mergeau săptămână de săptămână la cititori, cum Părintele Iosif era pătruns de conştiinţa misiunii sale, a datoriei faţă de cititorii săi şi, mai ales, faţă de Mântuitorul său Iisus Hristos. Încă de la primul număr al publicaţiei păstorită de Părintele nostru Iosif – apărută la 2 ianuarie 1922 –, se află scris în caseta redacţională: „Redactor responsabil: Preotul Iosif Trifa”. E drept că responsabilitatea aceasta era înţeleasă de cei care i-au încredinţat-o ca o obligaţie de a întocmi gazeta la care s-au angajat, dar responsabilitatea înţeleasă de Părintele Iosif avea o altă conotaţie. Imediat ce a pornit la drum cu noua publicaţie, Părintele Iosif avea să scrie: „De câte ori mă aşez la masă să scriu pentru gazetă, îmi dau seama şi simţesc ce răspundere mare am luat pe sufletul meu” («L. S.», nr. 7/1922, p. 1). Iar fratele Traian subliniază: „Chiar cel mai bun om, până când încă nu ocupă nici un loc de răspundere, de obicei, ia lucrurile în foarte uşor. Dar, îndată ce ajunge să se vadă în fruntea unei mulţimi de care răspunde, nu mai judecă lucrurile tot aşa de lesne. Ci din ce în ce cu tot mai mult simţ al datoriei şi al răspunderii” (Istoria unei Jertfe, vol. 1, Ed. O. D., Sibiu, 1998, cap. 3, Începutul chemării, p. 35).
Scrisul Părintelui în anul 1922 este unul prevestitor de fapte mari. Fiind înainte-mergător apariţiei Lucrării Oastei, scrisul său din anul 1922 trimitea săgeţi de pregătire a terenului pe care se va clădi frumosul edificiu al părtăşiei frăţeşti ulterioare. Pentru aceasta însă, creştea şi conştiinţa misiunii sale şi conştiinţa că Dumnezeu vrea să lucreze ceva mai mult: „…Am început aşa, pe nesimţite, să vă pescuim pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Cu meşteşug v-am întins mereu mreaja pescuirii de suflete, ca să vă prindeţi în ea” («L. S.», nr. 26/1922, p. 1). „Pentru viitor, avem planuri şi mai mari pentru gazetă”, va scrie Părintele la finalul anului 1922 («L. S.», nr. 51 /1922, p. 1), profeţind astfel ceea ce imediat va urma: Naşterea Lucrării lui Dumnezeu Oastea Domnului, la 1 ianuarie 1923.
Cea de a doua zi istorică pentru Oastea Domnului – 12-16 februarie 1938 – are în centrul ei atât personalitatea Părintelui Iosif Trifa, cât şi legământul pe care l-au făcut urmaşii săi, înaintaşii noştri, toţi cei prezenţi la înmormântarea sa, că vor urma calea pe care Părintele le-a arătat-o. Mărturiseşte fratele Traian: „Am pus pe sicriul lui (subl. ns.) şi în faţa mormântului său un unanim şi veşnic legământ: că vom urma întocmai, cu toţii şi pentru totdeauna, învăţătura lui şi pilda lui în Oastea Domnului, în Biserica străbună şi în mijlocul poporului nostru” (Zile şi adevăruri istorice, Ed. O. D., Sibiu, 1993, pp. 94-95). Dacă jurămintele demnitarilor, ale martorilor în instanţe se făceau şi încă se mai fac pe Biblie şi pe Sfânta Cruce, sau dacă jurământul militar se face cu mâna pe drapel, iată că înaintaşii noştri au făcut legământul lor faţă de Părintele Iosif cu mâna pe racla sfintelor sale moaşte. Şi credem că puterea de peste ani a fericiţilor noştri înaintaşi a fost biruitoare şi datorită faptului că s-au alimentat de la un astfel de bineplăcut al lui Dumnezeu. Conştiinţa misiunii ca o mare responsabilitate luată „pe suflet” la căpătâiul Părintelui Iosif de către înaintaşii de atunci ai Lucrării – fratele Ioan Marini, fratele Traian, părintele Vladimir Popovici şi toţi ceilalţi prezenţi atunci lângă moaştele Părintelui – i-a urmărit permanent în tot restul vieţii lor.
Misiunea Foii «Iisus Biruitorul» nu poate face rabat de la misiunea centrală a Mişcării Oastei Domnului. Cei care scriu pentru această Foaie sunt şi ei apăsaţi de responsabilitatea lucrului ce şi l-au luat „pe suflet”, cum, plin de emoţie şi sinceritate, se exprima Părintele în editorialul său din 26 februarie 1922. Pilda lucrului acestui adevărat redactor responsabil, pilda calfelor sale, angajate prin legământ să ducă mai departe misiunea sa, precum şi rugăciunile lor ne vor ajuta să ne îndeplinim şi noi cu responsabilitate misiunea ce ne stă în faţă. Înainte cu Iisus Biruitorul!
Aurel MATEI
