Pe timpul împărăţiei romanilor, cuvintele „Romanus sum!” („Eu sunt roman!”) erau cuvinte de mare preţ, cunoscute şi respectate într-o lume întreagă.
Un cetăţean roman, oriunde ar fi fost în uriaşa împărăţie romană, avea drepturi şi puteri deosebite.
Era destul să zică cineva: „Civis Romanus sum!” („Eu sunt un cetăţean roman!”), pentru ca toată lumea să se dea la o parte şi să scape de orice asuprire sau nedreptate.
Chiar şi Apostolul Pavel s-a folosit de acest drept, când a cerut să fie dus la Roma şi judecat după legile romane (cf. Fapt. Ap. 16, 37).
Ce bine ar fi dacă şi creştinii ar avea această parolă: „Cristianus sum!” („Eu sunt un creştin!”).
Şi ce bine ar fi dacă această parolă ar avea putere, cum era la romani… dacă în faţa tuturor încercărilor şi ispitelor ce vin de la diavol şi de la lume, creştinul s-ar apăra cu parola: „Eu sunt un creştin!”, „Eu sunt un cetăţean al împărăţiei cereşti!”… Câţi sunt însă de aceştia? Câţi?
Să ne fie de învăţătură şi nouă, ostaşilor Domnului, această istorioară.
În faţa tuturor încercărilor şi ispitelor, noi să ne apărăm zicând: „Eu sunt un ostaş al Domnului!”
În aceste cuvinte trebuie să fie o putere cu care să biruim lumea şi iadul.
Părintele Iosif Trifa
din “600 Istorioare religioase”
Partea a II-a, nr. 293