Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ROSTUL ŞI VIAŢA NOASTRĂ

ROSTUL ŞI VIAŢA NOASTRĂ

ROSTUL ŞI VIAŢA NOASTRĂ

1. Oricine nu se poartă în chip vrednic în faţa lui Dumnezeu şi în mijlocul poporului său, acela este un mincinos, este un lepădat şi este un străin
cu care nici Domnul n are nimic şi nici poporul Său.
O râmă este mai folositoare pământului decât un astfel de om.

2. Nicăieri pe lume nu i va mai putea sluji lui Dumnezeu acel om care nu L poate sluji acolo în mijlocul acelora între care l a născut şi l a aşezat Dumnezeu.
Căci El ne a aşezat aici tocmai spre a I fi aici folositori. Şi Lui, şi la ai Lui.
Şi nouă, şi alor noştri.

3. „Acum aşa vorbeşte Domnul Care te a făcut… şi Cel ce te a întocmit… «Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc. Te chem pe nume, eşti al Meu»” (Isaia 43, 1)…
Câtă duioşie şi dragoste conţin aceste dulci şi părinteşti dezmierdări şi făgăduinţe!
Ele arată că de la început noi avem un loc ales şi veşnic,
un nume plăcut şi personal
şi o chemare, şi o solie deosebite,
fiecare dintre noi înaintea Domnului,
apoi din partea Lui, pentru Împărăţia Lui.
Şi pentru semenii noştri.

4. Taina minunii prin care am înviat noi este glasul Lui cel Dulce care ne a strigat pe nume.
Prin glasul Lui cel puternic şi prin Voinţa Lui cea Dumnezeiască, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne a chemat pe fiecare din moartea păcatului nostru spre o viaţă nouă
şi a pus, în acelaşi timp, în inima noastră puterea şi duhul dătător de viaţă.

5. Glasul cel Dulce al lui Iisus a avut în aceeaşi clipă, pentru noi, şi înviere, şi viaţă în El.
Viaţa din glasul Lui a trecut ca un curent electric prin fiinţa noastră
– şi astfel noi ne am trezit scuturaţi de ea
şi ne am ridicat, pornind spre Dumnezeu.

6. Domnul Iisus a lucrat cu fiecare dintre noi în chip deosebit de alţii…
El ne a chemat pe numele nostru…
El S a oprit în faţa mormântului nostru
şi a venit în ceasul şi în locul rânduit pentru noi, pentru fiecare.
O, ce mult ne a iubit El şi cât de datori Îi suntem fiecare dintre noi!
7. Aşa va fi şi la învierea morţilor, la Marea şi Slăvita, şi Cutremurătoarea Înviere de Apoi…
Un Glas puternic vom auzi atunci şi pe fiecare che¬mându ne pe nume. Pe numele nostru, atât de cunoscut şi de personal!
Un Duh puternic de Viaţă ne va trezi şi ne va arunca afară din nefiinţa mormintelor noastre.
Chiar dacă vom fi zăcut acolo de mii de ani.

8. Materia trupului nostru, care fusese în pământ sau în apă, sau în foc,
transformată, dar nu nimicită,
se va reface într o clipă, sub o nouă şi veş¬nică formă.
Cum noul fir de grâu iese din pământ în cu totul altă formă decât în forma în care fusese îngropat…
Dar nu altul, – ci acelaşi…

9. Noi vom continua existenţa noastră în viaţa veşnică, într o formă veşnică. Ne vom continua existenţa veşnic fericită
sau veşnic nefericită,
– după cum ne am ales o prin credinţa sau prin necredinţa noastră din existenţa aceasta (Mt 25, 46; Rom 2, 7).

10. Ce privelişte înspăimântătoare este de a vedea un mort ieşind din groapă după patru zile, mirosind puternic a cadavru
– şi totuşi având pe faţa sa nu chipul morţii îngheţat şi înfiorător,
ci chipul vieţii cald, voios şi plin de o lumină prietenoasă.
Aşa a fost învierea lui Lazăr.
Aşa va fi învierea celor ce au adormit credincioşi.

11. Tot ce fusese înainte mască de cadavru în¬spăi¬mântător peste Lazăr cel mort era acum, după înviere, înlăturat într o clipă
şi iată l ieşind din mormânt nu ca un om mort, ci un om viu, acelaşi, dar viu şi nou.

12. Iată, aşa este şi taina naşterii din nou!
Dintr un lumesc cadavru respingător, cum fusese omul înainte de a se preda lui Hristos, beţivul, hrăpăreţul, desfrânatul – omul lumesc – se transformă total,
ridicându se dintr o dată şi ieşind din mormântul păcatelor,
la chemarea lui Hristos, un om nou.
Acelaşi om, şi totuşi cu totul altul.

13. Atât de cunoscut este lucrul naşterii din nou – şi totuşi, când se petrece aievea în viaţa vreunuia dintre noi, el este totdeauna nou şi minunat!
Cu aceeaşi putere şi lumină mereu proaspete, cum a fost când prima dată şi cu primul om s a petrecut.
Căci într adevăr, cu fiecare dintre noi s a petrecut sau se petrece în mereu acelaşi minunat fel.

14. La Înviere, trupul nostru cel semănat în putrezire va învia în neputrezire.
A fost semănat în ocară, dar va învia în slavă;
a fost semănat în neputinţă, dar va fi înviat în putere;
şi a fost semănat trup firesc, dar va învia trup duhovnicesc.
Căci dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
Tot ce vedem în jurul nostru – şi tot ce simţim înă¬untrul nostru adevereşte aceasta.

15. De aceea este scris: Omul dintâi, Adam (omul firesc), a fost un suflet viu. Al doilea Adam (Omul¬Hristos) a fost făcut un Duh dătător de viaţă…
Şi tot de aceea, după cum am purtat chipul celui pământesc, aşa vom purta şi Chipul Celui ceresc…
Bineînţeles, dacă atunci când va veni Clipa Aceasta nu vom fi găsiţi că nu ni l am câştigat.
Cu ce chip vom rămâne fără Acesta?

16. Este scris: „Nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi într o clipă, într o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă…
Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire. Şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire…
Atunci se va împlini Cuvântul care este scris… (I Cor 15, 35 54).
Şi aşa vor ieşi morţii, toţi morţii, afară!
Şi eu, şi tu, şi el. Şi noi, şi voi, şi ei… Toţi, afară!

17. Cuvintele Învierii se vor împlini întocmai aşa, fiindcă Duhul lui Dumnezeu le a insuflat după cum se vor petrece atunci toate.
Suflete al meu, întreabă te cu groază şi cu grijă, în fiecare zi, cum te pregăteşti tu pentru Clipita Aceea!

18. Suflete al meu, uită te bine în jurul tău cum se duc rând pe rând, unul câte unul, toţi acei care erau lângă tine.
Iată cum se culcă în ţărână, aliniindu se ca într un dormitor, pentru Dimineaţa Deşteptării,
pentru deşteptarea Dimineţii, toţi semenii tăi, rând pe rând.
Ce dormitoare de felul acesta înfiorător sunt toate cimitirele lumii!

19. Priveşte adâncul cimitirelor şi vezi sub iarbă materia morţilor pe care pământul o păstrează pentru cumplita şi cutremurătoarea clipă,
pentru clipa pe care o aşteaptă cu toţii, în nemişcarea lor încremenită şi mută,
dar atât de prevestitoare.

20. Curând vei ajunge şi tu printre cei morţi, iar după vremea pe care n o vei şti cum a trecut, te vei pomeni pe neaşteptate şi puternic strigat pe nume şi chemat poruncitor să ieşi afară…
Şi vei ieşi ca aruncat de un resort, ca atras de un magnet puternic.
O, Dumnezeule al Vieţii şi Învierii, fă ca atunci să înviem spre slavă, şi nu spre osândă, căci amândouă vor fi veşnice.
Amin.

Crucea mântuitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!