a fratelui Popa Petru (Batiz) de la începutul unei adunării de botez de la Ighiel – anii ’70
(…) Ca să se audă vestindu-se Cuvântul Evangheliei Tale, ca să se împlinească cuvintele spuse: „căci până la marginile pământului au ieşit graiurile lor”. Şi pentru ca orice gură să fie astupată în ziua aceea şi nimeni să nu poată spune că nu a auzit şi nu a cunoscut.
Îţi mulţumim pentru Lucrarea în care ne-ai trezit pe noi, Doamne. Îţi mulţumim pentru toate încercările prin care ai trecut Lucrarea Ta şi pentru toate biruinţele prin care a trecut Lucrarea Ta până în ziua aceasta. Te slăvim şi Te binecuvântăm pe Tine, Doamne, că s-a dovedit în aceste timpuri că Lucrarea aceasta nu e purtată de mână omenească. Nu este ajutată de grai şi de scris omenesc; este Lucrarea Duhului Sfânt. Ai inspirat pe întâiul stătător în Lucrare, pe Părintele Iosif, când a spus de la început: „Lucrarea aceasta este un răsad al Duhului Sfânt”. Şi s-a dovedit până la sfârşit că Lucrarea aceasta este răsadul şi lucrarea Duhului Sfânt. Lucrarea Ta a fost mereu călăuzită de Duhul Sfânt, prin toate vremurile prin care a trecut.
Mulţumim că au venit nopţi grele şi întunecoase, încât, cu puterile noastre, nu mai puteam face nici un pas înainte. Dar a fost Duhul Sfânt de călăuză, care a călăuzit Lucrarea Ta. Noi poate mergeam în neştire; dar Duhul Sfânt a purtat picioarele Lucrării Tale pe căi curate şi sfinte şi Lucrarea Ta se vede astăzi scoasă din întunecoasele vremuri prin care a trecut. Astăzi ne putem bucura din toată inima pentru călăuzirea [aceasta] şi pentru tot ce ai făcut pentru noi şi pentru fiecare suflet care nu Te-a cunoscut pe Tine.
Ne găsim în faţa Cuvântului Tău, Doamne. E miez de noapte! Dar Te rugăm pe Tine, nu lăsa ca oboseala să cuprindă trupurile noastre. Tu vrei ceva cu noi în seara aceasta. Noi n-am venit întâmplător aici. A fost ceva tainic care ne‑a adus pe noi aici, Doamne. Înseamnă că Tu vrei ceva cu noi. Tu vrei să lucrezi ceva în inima şi în viaţa noastră. Iată, stăm cu inimile deschise în faţa Ta ca o corabie cu pânzele în aşteptarea bătăii vântului. Te rugăm pe Tine, prin Duhul Sfânt, Doamne, poartă-ne pe noi pe căile lui Dumnezeu, pe căile curăţiei şi ale sfinţeniei, pentru ca să putem să reprezentăm chipul Tău slăvit aici pe pământ. Poartă Lucrarea Ta din biruinţă în biruinţă, Doamne, şi arată lumii întregi că Lucrarea Ta nu luptă pentru o cunună care se veştejeşte, ci pentru ceva care este în ceruri creat de mâna Ta şi cu atâta măiestrie pregătit pentru cei care au înţeles să-şi răstignească firea pământească şi să renunţe la toate plăcerile de-o clipă ale păcatului, pentru împărăţia veşnică (…).
[Poate aici] se găsesc suflete, Doamne, care nu Te cunosc pe Tine, care nu Te-au cunoscut pe Tine. Deci, Te rugăm, dă putere Cuvântului Tău, Doamne, ca orice inimă să Te poată cunoaşte pe Tine. Orice inimă să plece de aici purtând în ea comoara care este Cuvântul Tău, pentru care să-şi vândă fiecare totul, ca să poată păstra această comoară cu toată scumpătatea.
Pentru cei care nu Te-au cunoscut pe Tine, Doamne, dă prilej astăzi fiecărui suflet să te poată primi pe Tine. Să poată pleca de aici suflete înnoite. Adu-ne aminte tuturor de Cuvântul Tău: „…căci El hotărăşte din nou o zi. Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile”. Dă putere Cuvântului Tău prin fraţii noştri, Doamne, ca să lucreze la inimile ascultătorilor. Nu la înfăţişare, nu la părţile exterioare. La părţile interioare, cum ai spus Tu: „inima e deznădăjduit de rea”. Şi Cuvântul Tău cel sfânt sădeşte-l în inimile noastre, Doamne, în toate inimile noastre, Cuvântul Tău cel viu şi lucrător, ca să-şi facă lucrarea desăvârşită, pentru izgonirea a tot ce-i întunecos din viaţa noastră, ca să Te putem urma pe Tine.
(…) [Nu-i] nimeni să le poarte povara grea a păcatului de pe conştiinţă… păcate ascunse, păcate ferite de oameni, [dar cunoscute] Ţie, şi care să-i fi izbăvit, Doamne, de păcate. Poartă Tu povara aceasta precum ai purtat-o atunci; poart-o şi astăzi pe umerii Tăi, ca să fim sloboziţi şi să ajungem la adevărata slobozenie pe care numai Tu o poţi da.
Mulţumim din toată inima pentru că, pe Crucea Golgotei, Fiul Tău iubit a murit pentru păcatele şi fărădelegile noastre. Fă să înţelegem acest adevăr şi să plecăm din adunarea aceasta uşuraţi de datoria pe care am purtat-o până astăzi, căci e plătită. E plătită de Fiul Tău iubit, iată, suntem slobozi! Prin vestirea Evangheliei, ne-ai făcut de cunoscut că suntem slobozi, cu datoria plătită prin dragostea pe care ai arătat-o faţă de noi. Ajută-ne să umblăm ca nişte copii ai slobozeniei. Să nu mai trăim în robie, în robia lui Agar, ci să fim slobozi, Doamne, şi să putem umbla pe picioarele noastre, pe căile Tale sfinte şi curate.
Doamne, Dumnezeul nostru, ne găsim în plină adunare. Deci Te rugăm din toată inima, ascultă-i pe cei care poartă poveri lăuntrice, poveri grele şi gem sub greutatea lor. Care au încercat ani de zile să-şi poată stabili pacea şi liniştea şi n-au putut. Doamne Dumnezeul nostru, ajută Tu fiecărui suflet care se găseşte aici, ca să poată veni la Tine, la picioarele Crucii Tale. Să-şi mărturisească păcatul, să-şi mărturisească neputinţa, să-şi mărturisească slăbiciunea, ca să poată primi putere şi tărie de la Tine, ca nici un suflet de-aici să nu plece cu viaţa îndoită sau cu inima împărţită, ci din toată inima să fii primit Tu ca Mântuitor şi [toţi] să trăiască pentru slava Numelui Tău.
Îţi mulţumim, Doamne, că Lucrarea Ta a fost purtată de multe ori de mădulare care au părut neînsemnate. Ai făcut minunea aceasta, după cum a spus Profetul Isaia cu mult înainte. Ea a crescut ca o odraslă slabă ce iese dintr-un pământ uscat. Aşa sunt pe pământ copiii Tăi, Doamne, odrasle slabe şi nebăgate în seamă, odrasle care aproape că nu sunt, dar le-au făcut de ruşine pe cele ce sunt şi au purtat Lucrarea Ta până în ziua de astăzi. Au pierit împărăţii şi vor pieri; au pierit puteri şi vor pieri încă; au pierit oameni cărora li s-au dus numele în lumea întreagă. Au pierit, s-au dus în ţara uitării. Însă numele copiilor Tăi nu se vor uita niciodată, nici pe pământ şi nici în ceruri. Pentru că pe paginile Sfintelor Scripturi sunt arătate nume de aur, numele credincioşilor… cum a fost Maria Magdalena, o păcătoasă, dar care şi-a recunoscut păcatul şi numele ei este scris pe paginile Scripturii. În toate colţurile lumii se va vesti pentru vecii vecilor numele lor. Al tâlharului de pe cruce, al femeii păcătoase, al lui Zaheu şi al tuturor păcătoşilor care au venit sinceri la Tine, cu dorinţa de-a Te cunoaşte şi de-a Te primi în viaţa lor.
Doamne, aşa ai trecut Lucrarea Ta şi o vei trece cu biruinţă până la capăt. Vor trece toate furtunile aşa cum trec norii grei peste capetele noastre, însă iarăşi va răsări soarele binecuvântat care va încălzi şi va lumina pământul.
Îţi mulţumim din toată inima că astfel ai trecut Biserica Ta. Astfel ai trecut‑o, Doamne, prin încercări, dar ai purtat-o mereu prin biruinţe. Şi [ai Tăi] au putut să-Ţi cânte totdeauna plini de bucurie, pentru dragostea pe care ai avut-o faţă de Lucrarea Ta. Ştim că Lucrarea aceasta o vei duce din biruinţă în biruinţă. Ştim că mâine, când noi vom apune, vei ridica alţi străjeri care să ducă mai departe Lucrarea şi ea va trece din biruinţă în biruinţă, pentru ca ea să ajungă la starea de om mare, ca să-i desăvârşească pe sfinţii Tăi pe care i-ai ales de pe pământul acesta.
Fii binecuvântat şi slăvit că ne-ai dat posibilitatea în noaptea aceasta nu numai să ne vedem, dar să putem petrece o noapte sfântă [între cei] în mijlocul cărora Te găseşti Tu şi, prin Duhul Sfânt, ne luminezi şi ne încălzeşti sufletele noastre. Acum Te rugăm: uneşte-ne pe toţi cu Lucrarea Ta, cu Biserica Ta aşa cum sunt unite mădularele într-un corp. Nu lăsa nici un mădular să lucreze dezbinat de corp. Nu lăsa nici un mădular, Doamne, să lucreze de capul lui. Ci fii Tu totdeauna Capul şi noi să fim mădulare vii şi sănătoase în corpul Tău. Ca să putem face o lucrare sănătoasă în mijlocul neamului şi poporului acestuia, pentru ca să vadă toţi Lucrarea binecuvântată pe care o porţi Tu din biruinţă în biruinţă. Te rugăm, uneşte-ne, strânge-ne pe toţi la picioarele Crucii Tale. Fă prin noi, Doamne, o lucrare sănătoasă, o lucrare vie şi binecuvântată. Fereşte-ne de formalismul rece, Doamne, din care lipseşte duhul Evangheliei şi în care Duhul Tău cel Sfânt nu poate lucra. Ajută-ne, prin Duhul să le privim pe toate. Ajută-ne să privim, Doamne, prin credinţă, spre cele înalte, spre cele nevăzute, spre cele care sunt în ceruri şi care-i aşteaptă cu o dreaptă răsplătire pe cei care privesc spre ele.
Te rugăm să ne binecuvântezi ca un milostiv, Doamne, şi să ne sfinţeşti prin Cuvântul Tău pe toţi în această noapte, sfinţindu-ne trupurile, sufletele şi duhurile noastre, ca să fie păzite întregi până în Ziua slăvită a venirii Tale. Amin.
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol.5
